Sau cu ce-am ramas eu din povestea asta...
Pai principalul motiv pentru care m-am dus, desi aveam o presimtire ca va fi exact asa cum a fost, era nevoia de multime/foule. Pentru ca in timpul examenelor ma abtinusem de la contacte sociale cu oameni nu-prea-cunoscuti. Si pentru ca am ramas cu o anume frustrare de cand am fost in centru in seara alegerilor. Ok, incerc sa cosmetizez ce s-ar putea numi simplu spirit gregar. As include asta la drepturile omului, dar asta e alta poveste.
Eram curioasa sa-mi vad colegii, aia comunistii, beti si sociabili. Nu prea s-a intamplat. Doar pe cativa i-am simtit "aproape", cu vreo 2 nu mai vorbisem niciodata dar s-au dovedit mai umani decat as fi crezut.
Restul nu si-au dat jos mastile. Prea ocupati cu salvarea si pastrarea bunelor aparente. Hi hi hi, ha ha ha. Tot felul de "bichettes" si "misstinguettes" (caprioare si domnisorele - astea fiind apelative de la fete pentru fete; btw, eu m-am simtit instinctiv jignita cand mi s-a spus prima data "bichette". Mi-a luat ceva timp sa ma lamuresc ca-i de bine) asa, deci, care mai de care mai sprintare, fiecare cu cate o nota exagerata si de prost gust (ma rog, dupa gustul meu) - fie ca era atitudinea excesiv expansiva si isterica, sau aroganta suverana sau pur si simplu scurtimea "shortului" de plaja... da' despre asta nu mai zic ca nu-i frumos.
Cu toate astea, cred ca a fost prima data cand mi-a fost drag de colegii mei. Unii dintre ei nici nu stiau ca nu's frantuzoaica... am luat-o ca pe o insulta :)) Altul m-a intrebat cu titlu de repros ca de ce-am fost asa "discreta" pan'acum.
Acum mi-e bine. Sint in pace cu mine. In principiu am reusit ce mi-am propus (cam orbeste) in septembrie trecut. Am dormit 12 ore si nu mi-e rusine. Si asta nu'nseamna ca ma culc pe victorie! :))
No comments:
Post a Comment