Friday, March 30, 2007

To the states, of course... my horse

Ca vantul si cu gandul, deocamdata.

Gata, m-am hotarat. Ma duc. Au hotarat altii inaintea mea ce-i drept, dar cel mai important e ca m-am hotarat eu. Chiar si-asa, post factum. O sa ma duc si-o sa ma si intorc!
Poate e un efect de halou dupa ce i-am cunoscut pe ceilalti colegi de exchange. Toti radiau. Se vedea pe fetele lor de IEP-isti infumurati. Radiau cu fumuri. Altfel sint de treaba ei asa.
Nu stiu ce astept de la plecarea asta. E asa o ceata... e o ceata de Philadelphia.

Thursday, March 29, 2007

Anul trecut pe vremea asta



a se actiona cu incredere butonul repeat

In alta ordine de idei... mi-e somn, va mai zic maine ce si cum despre zilele mele de azi.

Tuesday, March 27, 2007

suspended animation

Eram intr-un hol de hotel care urca si cobora cu totul; cu fotolii si canapele, receptia si cei vreo suta de oameni prezenti; urca si cobora la toate nivelurile imobilului. Totusi, cand am vrut sa ajung la primul nivel ca sa ies din liftul asta cat un etaj, am constatat ca jumatate din butoanele corespunzatoare etajelor erau deja apasate; deci trebuia sa astept ca etajul meu sa faca o scurta oprire pe la toate celelalte; am decis sa fac o rezervare la receptie pentru un drum la parter.

Dulidudidu



Iu iu iui... A venit si primavara. Uite-asa astept eu sa merg acasa, peste 2 saptamani. Iiiiiiiiiiiiiiiii

Monday, March 26, 2007

Lupu'si schimba ora dar naravul ba

Sambata spre duminica s-a schimbat ora. Vai, ingrozitor!

Timpul meu e cu totul si cu totul relativ, si intotdeauna de partea mea. Asa se face ca cele 5 minute alocate plecatului la scoala sau in alte parti de soare pline se transforma mereu in 15 si Nico intarzie in stilul ei caracteristic. Noroc ca TCL-ul (transporturile pe linie si roti in Lyon) mai face faze din cand in cand si poate constitui un alibi destul de plauzibil. Dar nu-i nimic, au fost luate masuri si ceasurile mobile (de mana si de telefon) au fost ajustate cu 5 minute inainte tocmai pentru a contracara aceasta relativitate mereu ascendenta. De cand am pierdut insa ceasul de mana nu prea mai stiu cat e ceasul. Cat despre cel de la telefon nu mai stiu exact cu cate minute e inainte. Sa mai spun ca la calculator am ora Romaniei...

Deci timpul meu e o medie subiectiva intre toate ceasurile astea care mai de care + chef sau ne-chef, pozitia luminii solare fata de obiectele din camera etc.

Anyway, we-ul trecut a fost unul complet atemporal (si profund bourdieusian); nicaieri de mers la o anumita ora, nimic de trimis pana la un anume termen, nici un ultim tramvai de noapte de prins. Deci schimbarea de ora nu m-a afectat.

Pana azi dimineata. Azi dimineata am facut niste salturi in timp succesive (can you imagine that???), insotite de emotiile de rigoare. Ceasul electronic arata 10 fara ceva. Primul salt: deci e 11. Bai ce mult am dormit, ce rusine mi-e de mine. Pusesem mobilul sa sune la 9 (dar se intampla din ce in ce mai frecvent sa nu-l aud). Ma uit la ceasul de pe mobil, 9 fara ceva. Saltul 2: aaaa deci e 9! de fapt ceasul nici n-a apucat sa sune! Hehe, for once ahead the time!!! Deschid calcul (ora se modifica automat), ora Romaniei, care e oricum cu o ora in plus fata de Fr (mereu uit). Imi amintesc ca e cu o ora in plus si ajung in sfarsit la timpul real si la concluzia ca primul ceas, cel electronic avea dreptate. Era tarziu.

Cumplit! Bine ca s-a terminat!

Saturday, March 24, 2007

Statistici prietenoase


In mod obisnuit, statisticile incruciseaza doua variabile odata. Cu putia atentie distributiva si imaginatie se pot combina un pic mai multe. Dar ce te faci cand vrei sa ai o viziune statistica de ansamblu a intregii lumi pamantesti?
Iata cum se pot combina tari, populatii, nivel economic, speranta de viata, evolutie in timp in numai 2D si le mai si compari pe toate "din ochi". Hans Rosling (gapminder.org) a fost numai cu un pas inaintea profei mele de demografie si, incercand sa explice studentilor statistici mondiale, a creat programelul asta. E... wow!!! Nu-mi puteam lua ochii de la el, asa as fi vrut sa compar tarile alea una cate una.
Partea buna e ca Google a cumparat Trendalyser de la gapminder.org si il face accesibil publicului larg. Il puteti incerca aici. Focus pe Romania, Luxemburg, tarile din Africa, dinamica sperantei de viata in Rwanda si mai vedeti voi. Have fun playing with the world! (mwahahaha)

Dedic acest post TD-urilor de Demografie, trecute si viitoare (au mai ramas 4 si un examen). La Lyon inca se mai liniaza manual diagrame Lexis pe care sa reprezinti savant trei variabile. Nici alea clare.

Thursday, March 22, 2007

hai sa haidem

In orasul mare iti vezi de treaba ta.

Asteptam metroul sa merg acasa, ploua sau ninge de vreo 4 zile si somnul a devenit un lux in ultima vreme. Un deget pe umar si un zambet narcotic de sub doua glugi suprapuse m-au facut sa n-am nici o reactie evidenta pe moment. Zambetul insista, de sub glugi dar fata familiara nu ma linisteste neaparat.
Era tipul cu care am vorbit poate de doua ori la seminarul de socio. Tipul ala foarte coerent (imi plac oamenii coerenti) care stie precis ca nu stie exact ce vrea sa faca. Tot e ceva. Vrea sa faca de toate; lucruri esentiale; sa construiasca o casa.
Probabil in Onesti m-as fi intors bucuros catre omul care ma bate cu degetul pe umar. Sint multe sanse sa fie cineva cunoscut. Aici, decontextualizat, am avut un fior rece. Nu vroiam sa se vada, dar tipul s-a scuzat ca m-a speriat. Nu cunosc multa lume in Lyon, cu atat mai putin lume care sa ma bata cu degetul pe umar. Si el nu e unul dintre ei.
Apoi m-am bucurat, zambetul narcotic e chiar empatic, lucru rar. In Ardeche, la tara (singurul departament francez continental fara autostrazi) cresc haiducii urbani. Ei o sa salveze lumea, adica Franta (doar tot francezi sint si ei).

Contratimpi


Duminica dimineata am ratat rata de "Les 2 Alpes"; am luat-o pe urmatoarea, pentru Chamrousse, dupa multe negocieri intre trebuie neaparat sa mergem la Les deux Alpes dar vrem sa skiem cat mai repede. In contratimpul dintre cele doua cafea in Grenoble pustiu duminica dimineata; totusi oamenii venisera la 8h30, duminica, sa citeasca ziarul la cafenea!!! Sooo french!
Apoi situatia in sine prezenta un oarece decalaj, schi, zapada, sfarsitul lui martie. Nu mai simtisem zapada sub schiuri de doi ani.
Am alunecat cu mintea si corpul pe dealul ala toata ziua. Pana la ultima urcare, care n-a mai fost sa fie. Oprisera telescaunul, era tarziu. Asa ca am luat-o "la clapar" spre Chamrousse-de-din-vale, unde venea rata. Si skiurile alea care tot cadeau de pe umar... somehow m-am simtit ca Jesus.

Dar contratimpii sint frumosi. Dau savoare. Asa ca la ragga sau salsa :)

Bubbles


Poetic, asa, Grenoble. Cumva imi amintea de Parfumul lui Suskind. Auster si intens; cufundat in munti ca o fortareata; dens. Munti inalti, un' te uiti tot de ei dai. Si munti ciudati; flash back cu toate orele de gografie a lu' Caraman, care ne explica geneza prin cutare sau cum o fi ea.
Mai uman decat Lyon. Lyon e excesiv de urban, cu tot urbanismul lui "prietenos".
Dincolo de asta, am reinnodat cu selful calator(cf. Starea naturala). Stil de viata mai mult decat moft cultural. Aseara, in Arizona Dream, cineva spunea ca toti ne transformam in parintii nostri, involuntar. Tata e mandru ca sintem amandoi niste calatori. Pe mine ma ingrijoreaza un pic. Sper sa-mi gasesc un loc intre locuri. Deocamdata se pare ca e un viciu. Nu e neaparat locul in sine care conteaza ci starea (naturala in ultima vreme) de a fi "pe drum" (nu pe drumuri!). Te descopera pe tine tie.

Da. Si bulele. Si ele sint poetice, tot de Suskind imi amintesc, ca niste bule de sapun. Sau de boaba de strugure a lui Eliade. Cand a intrat el in camera cu perdele verzi prin care intra soarele si se simtea ca intr-o boaba de strugure. Ce frumos!

Photo credits Caliap®

Sunday, March 11, 2007

Quintette à vent





Adica o formatie de instrumente de suflat pentru muzica de camera. Concert scurt si cuprinzator, la propriu; trecand prin Haydn, Franz Danzi si Anton Reicha am « auzit » un pic din istoria acestui tip de concert.

Surpriza mare a fost ca s-a tinut intr-un loc in care nu credeam sa ajung vreodata : ultimul etaj (12) al Operei din Lyon. Controversata prelungire spre zenit a vechii cladiri ofera una din cele mai faine senzatii spatiale: acoperita cu sticla si inaltata mult deasupra Lyonului, te face sa te simti ca intr-un cocoon, intre cer si pamant, sau ca pe covorul lui Alladin, gata sa survolezi Presqu’île.

Berze





Si acum ceva despre oras. E dispus concentric in jurul unei insule centrale inconjurata de canalele Rinului. Extaziant dupa unghiurile drepte ale Lyonului si dispozitia liniar gradata. Stilul arhitectural aduce a fairy-tale si asta pentru ca nu prea exista ungiuri perfect drepte ; structura de lemn specific alsaciana se curbeaza in timp. Insesizabil la prima vedere, dar efectul e puternic. Se pare ca vechii alsacieni duceau o viata indestulata in casele astea strambe.

Foarte mare concentratie de institutii europene pe cap de locuitor. Motivul ar putea fi : proiectul UE s-a nascut in principiu din dorinta de a impiedica orice alt conflict intre Franta si Germania, dupa 2RM. La inceput au mutualizat productia de otel si carbune, ceea ce a facut imposibila dezvoltarea unei masini de razboi independente fata de cealalta tara. Strasbourg a picat la mijloc, mai ales ca mult timp a fost marul discordiei intre francezi si nemtzi.

Mda, si simbolul orasului e barza J imi pare rau, nu stiu sa va spun de ce.

Mai multe nu prea stiu… n-am avut timp. Poate data viitoare.

Honorable colleagues,





Strasbourg de data asta.

Mai exact doar hotel - parlament european – bar/bere in primele zile. Ma gândesc că e totuşi reprezentativ pentru viaţa multor oameni care vin la Strasbourg pentru atracţiile politice. Joi însa mi-am luat ziua liberã si m-am rãtãcit voios şi voit pe straduţele oraşului vechi impreuna cu Merel, cea mai faina olandeza din cate cunosc! (nu mai mult de 5 :P )

Am simulat, împreunã cu alţi 160 de oameni, felul în care se iau deciziile in UE; n-o sã intru in detalii tehnice. Am învãţat aşa:

  • cum funcţioneaza instituţiile europene; probabil n-as fi avut niciodata rabdare sa invat pe de rost lucrurile astea din carti. Acum stiu exact cine si cand voteaza, pentru ce si ce implicatie are asta. Foarte util pentru examenul de institutii europene din iunie.
  • ca activitatile de lobby (sau trafic de influenta ca sa fim rautaciosi) au nu doar un o pondere destul de mare in rezultatul dezbaterilor, ci ca ele sint vitale procesului decizional. Asta se numeste soft skill; practic organizatorii ne-au plonjat in mediul asta si pana la urma lobby-ul a venit de la sine.
  • orice ocazie e buna pentru lobby. Nu degeaba n-a lipsit nimeni de la party-urile din fiecare seara, chiar daca a doua zi o luam de la capat la 7 dimineata.
  • berea este „lingua franca” intre culturi, uneste oamenii si „lubrifiaza” lobby-ul
  • odihna activa chiar functioneaza; socializare ne-formala, alcooliceasca after work
  • poti sa fii critic, acid, ironic, amuzant in limbaj formal, in plenul parlamentului si e cu atat mai haios
  • exista si francezi care vorbesc engleza!!! (asta nu inseamna ca sint mai putin socialisti, sa nu ne facem iluzii)
  • „tarte flambee” e mult mai buna la gust pe cat ar putea parea la prima vedere
  • si nu in ultimul rand, cum sa te orientezi in strasbourg

Toate astea indirect, prin practica. Non-formal education, tata! + bonus:

  • olandezii nu fumeaza chiar asa de mult si oricum e mai scump la ei decat in alte tari.

Ritmul a fost infernal, cam 5 ore de somn pe noapte si atentie continua pe timp de zi. Martea cand am 6 cursuri nu ajung asa de obosita acasa, asta pentru ca instinctul de conservare ma de-conecteaza din cand in cand de la munca scolara si ma trimite printre perne imaginare in timpul cursurilor. La Strasbourg n-am avut parte de asa ceva, se pare ca motivatia inconstienta a fost mai puternica decat oboseala fizica acumulata.

Drum lung cu trenul, printre munti si vai; motzait confortabil si amintiri din copilaria mea onesteana, respectiv braileana a Irinei. Cu ea m-am intalnit in tren, plecam si ne intreptam spre acelasi loc. O intalnire cu doi pusti fermecatori de 5 si 6 ani cu care am avut niste discutii foarte serioase despre ce inseamna sa fii batran. Totu-i relativ, desigur :)

mai multe poze cu oameni si locuri



Friday, March 2, 2007

starea naturala

geneva-lyon, iunie 2006

Thursday, March 1, 2007

L-am vazut!



Statea cuminte in rand cu ceilalti. Doar obrajii i se inrosisera de multe multe flori. Ce faci tu, micule? Te-ai cam grabit, ha? Las' c-o sa vina si randul celorlalti. Acum il vad de pe geam, e acolo doar pentru mine, stiu eu! Numai mie mi-a suflat niste primavara, asa, ca sa nu uit unde-am ramas in toata valtoarea asta de viata. E martzisorul meu; primul copac inflorit pe care-l vad anul asta. Mereu ca prima data :)