Eee, Paris

Paris
Asculta mai multe audio Blog »

Despre niste clisee regasite...
Stateam ieri la o terasa, cu un ceai, asteptand pe cineva. (deja asta este un gest cum nu se poate mai european). De la masa de alaturi razbate o conversatie despre relatii, nedumeriri, inselatorii etc. Apoi mai apare un tip in peisaj despre care se anunta ca "a facut Statele". Si tipul incepe a depana ce i s-a mai intamplat de vreo cativa ani de cand tot fusese plecat. In mare, doar povesti de iubire, de razbunare, de regasire etc. Asta e esentialul in viata. Toate celelalte nu fac decat sa graviteze in jurul nucleului asta. De pilda, de cand sint singur, am descoperit ca pot sa fac lucruri pe care nu gandeam sa le fac vreodata: un maraton, cursuri de pian etc. Apoi m-a sunat dupa un an sa-mi spuna ca fusese insarcinata, pierduse copilul iar acum e fericita cu sotul ei. Iar eu mi-am zis "ce bine ca n-am facut pasul ala". Cum? N-ai timp? Pai lasa-ti iubitul si-ai sa vezi ce repede iti iei carnetul de condus!
Exact de asta n-avem noi timp :)) Pai sigur ca n-avem timp, ca stam toata ziua la cafea la terasa. E incredibil cate interludii spatiale si temporale se gasesc in orasul asta grabit si aglomerat.
Povestea asta mi se pare intr-un fel atat de franceza. In america lumea nu prea discuta futilitati din astea, cu atata grija pentru detaliu... discuta din altele.

Si eu sint tot intr-un interval de nimic. Incep stagiul luni.Pana atunci profit, cum zice francezul. Profit de oras. Imi caut part-time, desi nu sint convinsa ca chiar vreau si stagiu si part-time.
Aa! si am reinvatat sa citesc in metrou, de cand nu mai stau in campus.

South Roadtrip 2

Ramasesem la Memphis... e ciudat, pentru ca tot timpul cat am fost "acolo" n-am avut nici un climax de constiinta geografica, doar culturala. Ningea deci cand am ajuns, ne-am cazat la un fel de hostel/comunitate - dimineata fiecare am avut de facut cate ceva "prin casa" - eu am spalat cuptoarele, altii au maturat holurile. Nu era cine stie ce in fond, dar avand in vedere circumstantele meteorologice, locul ala a avut o oarecare simbolistica tamaduitoare.
Blues-ul mitic se manifesta azi printr-o cultura a "momentului". Exista desigur Beal Street, cu barurile de altadata unde inca se canta live; dar se simte izul turistic. Noi am descoperit altceva, undeva la periferie, pe una din strazile alea care seamana toate intre ele. Un anume bar unde am mancat ceva pe baza de sandwich (ca asa-i pe continentul asta) si ne-am dez-incordat de frigul de afara. Era sa comand ceva bere cunoscuta cand am vazut la o masa alaturata o sticla a carui nume imi era cunoscut si am zis "I'll take the same". Pabst Blue Ribbon, si trebuie neaparat sa vedeti de ce. Nici prin gand nu mi-a trecut ca inca ar mai exista asa ceva... Ce-i drept, e una dintre cele mai rele beri pe care le-am baut. Dar savoarea culturala n-are pret hehe
Si cum beam noi si mancam si fumam (in sud oamenii sint cu mintea intreaga inca si fumeaza in baruri!) si ne bucuram nespus de simultaneitatea asta, a incoltit un acord tacit pentru o partida de biliard - numai cat ne uitam toti cu jind la cele doua mese jegoase din spatele barului. Ei si in tot timpul asta niste oameni were singng their soul out acolo langa noi. Au cantat christian punk. Foarte frumos, ce sa zic. Apoi au schimbat, au adus niste suflatori, ceva saxofon si au jam-uit regeste. Esential nu e asta; ci faptul ca oamenii din bar erau in perfecta convergenta cu trupa - ritmul se simtea in tot si toate desi nu toate privirile erau atintite spre scena. Nimic exceptional in seara aia; asa se intampla lucrurile prin partile locului, asa s-au intamplat dintotdeauna. Live-ul e la ordinea zilei; da, zilei, pentru ca si la pranz se canta. Si nu e nimic iesit din comun. Cultura momentului e de fapt o cultura a "de-la-sine"-ului, nimic fortat, nimic shiny desi pentru niste outsideri ca noi, momentul a fost revelator. Ne-a luat pe nepregatite, ne-am trezit invaluiti, dusi de val... n-am planuit nici un moment, nu cautam neaparat asa ceva. Vroiam doar sa mancam ceva si sa mergem linistiti la culcare.
Pabst Blue Ribbon!



intamplator, barul se chema Blue Monkey

Photoroadtrip

Cam asa

pentru ca tocmai am re-invatat increderea. in oameni. in om. and it feels good. and i've been hugged.

Fara titlu

Inca o bucata de "ieri".



We were so poor
that I poured tap water into your mouth
and then I burped against your lips
so you can have champagne



stand poetry moment in concert

Off to South St, still rockin'

Acuma imi amintesc cand imi zicea mama ca de ce ies asa des (aveam vreo 15 ani), ce, chiar trebuie sa semnez condica la fiecare adunare?

Cam asa am iesit si aseara, ca eram obosita si inca feeling like quiet. South St, de data asta, e strada cu oameni ciudati si frumosi, strada cu guacamole care e cel mai tare magazin din cate am vazut pana acum, strada "with a twist" :) Am ajuns tarziu, sold out, asa ca bilete de la bisnitari, mai scumpe cu 10$. Nu-i stiam pe interpreti, asa ca mi-am zis ca ar fi bine sa merite banii.
Cold War Kids:




self explanatory enough? Nico feeling gooood :)

Lovely quiet moments 2

Bai, n-auzi?

A trecut saptamana cu Halloween, au ramas temele. Pai saptamana asta nu m-am culcat in nici o noapte mai devreme de 2. Si ma rugam seara cu Lea... poate totusi in seara asta ne culcam si noi la 12. N-ai sa vezi. Acum o sa fac cel mai antisocial lucru posibil aici si anume n-o sa ies din casa sambata seara in conditiile in care nu posed alcool in spatiul vivabil si nivelul decibelilor n-o sa depaseasca 35.
Azi am cetit tata ziua. Citesc la biblioteca, m-am invatat ca e mai sigur asa. Ma duc la cea mai "linistita" biblioteca din campus, in sensul ca daca intri cu ochii inchisi ai putea crede ca sala e goala. E LINISTE. Multa multa liniste. E biblioteca de arte. Si cum citeam eu asa am vazut ca era o carte care nu era a mea pe masa, un album de pictura. Ca doar sint plini peretii de asa ceva acolo. Am lasat cartea mea ("Dirty politics" btw :D pt cursul de comunicare politica) si am cetit din cartea cu poze. Mi-au placut asa de mult si asa de irational si m-am bucurat asa de tare. A fost ca atunci cand eram in liceu, si aveam eu foarte mult timp de irosit si-mi permiteam sa "invat" despre orice-mi cadea in mana. Uneori controlam ce-mi "cadea in mana", dar de multe ori saream de la una la alta fara sa ma simt vinovata ca nu fac altceva - citit dirty politics de exemplu. Mi-e dor de cunoasterea aia naiva, cand informatia te ia pe nepusa masa si in cazuri fericite informatia se dovedeste esentiala in definirea sinelui. Azi am "cunoscut" naiv si m-am bucurat foarte in sinea mea... in plin procesul cunoasterii. Cum dadeam pagina cum ma bucuram mai tare, pentru ca tipul asta, Balthus, a pictat (pana in 2004) pentru sufletul meu si eu habar n-aveam. De-abia acum aflu, dar ma bucuram ca aflu. Cum sa picteze cineva pentru sufletul tau si tu sa ignori cu desavarsire? E ca si cum te-ai face ca n-auzi cand te striga cineva. Nu e rusinos?

Like the movie...

Penn are fallbreack, despre care auzisem de mult si-mi tot faceam planuri... irealizabile, pentru ca fallbreack inseamna de fapt luni si marti liber (asta am aflat mai tarziu). Mixed feelings despre acest fallbreack, pentru ca e nou si lumea inca nu s-a obisnuit cu ideea. Am auzit vreo 2 profi zicand spring breack in loc de fall breack.
Oricum, lumea pleaca din oras de fallbreack. Eu am venit vineri de la scoala si am adormit in 5 minute, asa ca simbata a fost chill si odihna. Iar duminica dimineata, bagaj facut in graba, cafea si fuga la autogara, china town, rata de NY, unde am schimbat cu rata de Boston. Wow! nu credeam sa mai merg vreodata cu asa ceva... aduce mult cu rata de Bucuresti de la transmoldova, de aia e si ieftin, da' stiu c-am mers, tata, 7 ore in autobuz! De ce Boston? Nu stiu nici eu, pentru ca 80% din oamenii cu care am vorbit mi-au zis ca merg la boston de fall breack :)), iar restul la NY. Cand am ajuns in Boston stiam 3 grupuri separate de oameni de la Penn veniti acolo. Asa ca am facut Penn meeting cu bere.
Ne-am cazat si am iesit la bere. Si pan' la urma asta am facut 2 zile; bere :))
Si Boston e ca in filme, ca in filmul ala de mi-o placut mie foarte de-i zice The Departed... E frig tare, si e toamna si culorile sint superbe. Si e european - are strazi pe care poti sa te plimbi, cafenele si baruri in centru. Si oamenii sint irish, WASP, BCBG, merg in pub-uri in costumul de la birou si beau bere.
Si-am fo la Harvard si i-am vast pe aia desteptii (pamantului; la propriu). Numa' cai si crocodili pe tricourile lor, tata! (a se citi Ralph Lauren si Lacoste :-P ). Ok, spre rusinea mea habar n-aveam ca Harvard e in Boston.
Ieri am ratat autobuzul de 6 de NY; urmatorul era la 7, ajungea la 11 in NY, iar ultimul bus din NY spre Phila era tot la 11. Nici o sansa sa-l prindem. Asa ca am stat pana la cursa de 2 noaptea, am ajuns la 5h40 in NY si am prins prima cursa pentru Phila, la 7, am ajuns in campus la 10 dupa un somn chinuit in autobuz.
Si pentru c-am ratat autobuzul de seara si aveam de asteptat pan' la 2... guess what! Bere! La faza asta chiar m-am simtit ca in liceu cand mergeam cu Transmoldova la Brasov, toamna, frig, bere pe colina.

Ceva sound-uri pentru mood

Uite, ma, la astia micii

Da, tot la biserica, tot la Unitarians. V-am zis ca au cel mai fain program de concerte din toate "venues"-urile (locatiile) din Philadelphia. Dupa ce i-am ratat anul trecut in Lyon si le-am ascultat albumul (una dintre bantuielile din primavara) la casti la maxim in bucla, i-am vazut aici. Pentru ca albumul lor (singurul) e unul din ala pe care chiar il asculti cap-coada.
M-am cam chinuit sa aleg ce piesa sa ilustreze postul asta... in afara de Golden Skans, pe care oricum toata lumea o stie da' nu stie de unde. Toate sint bune... asa ca o sa postez melo care mi s-a parut mie c-a sunat cel mai bine live si la care m-am emotionat profund - ceea ce nu era cazul la varianta de album...

Dupa ce i-am vazut in concert...mi se pare ca au un pic din depeche mode cand erau mici (ei, dm) :D

P.S. in postul asta este vorba despre Klaxons.

Churchy thursday

Botezul concertistic pe anul asta s-a intamplat cu bere intr-un subsol de biserica. I-am vazut pe ei:

Da, la biserica!!! La subsol! First Unitarian Church rocks! are cea mai misto lista de concerte programate pe anul asta. mai sint si alte beserici care organizeaza concerte, o data a fost concert heavy metal la o biserica in campus.

PDAs (!!!)

Radu scrie. Eu citesc ce scrie Radu.

Azi a scris despre dinamica indragostitului. Indragosteala nu-i tot una cu iubirea. Mie imi place indragosteala cel mai mult si cred ca e addictive. Pentru mine cel putin. E unul din lucrurile care-mi plac cel mai mult la viata asta. E ca un sport extrem, si mai mult de atat. E arta uneori, ca atunci cand o mesteresti tu, indragosteala aia de care vorbea Radu. Dar cea mai faina e aia spontana, aia care nu te-anunta in nici un fel.
Anyway, Penn kids nu par sa fi auzit vreodata de asa ceva. Ei sint destepti si asta e arhi-suficient. Adica e suficient si mai mult decat atat, din moment ce exista un oarecare surplus de desteptaciune nici nu mai fac vreun efort sa-si extinda orizonturile in alte directii. O fi greu la Penn, dar sa fim seriosi, o data ce te-au admis aici nu prea mai ai cale de intoarcere - manager te face mama. Ca sa fii manager nu-ti trebuie nici un fel de emotii. Ca sa fii manager inveti sa calculezi totul in termeni de costuri si beneficii. Ca sa fii un manager bun, ar fi bine sa inveti chestia asta pana'ti intra in sange. Lor le iese. Ochelarii de cal vad intimitatea in termeni de costuri si beneficii. Dar ce te faci cand nu stii sa evaluezi beneficiile?
Mai pe-a dreapta, Penn kids rateaza cu succes partea cea mai faina a vietii lor intregi. Nimeni nu le-a vorbit vreodata despre virtutile indragostelii asa ca de ce si-ar bate capul?
Partea faina e ca am un seminar care incearca sa masoare gradul de democratie al studentilor. Implicit vrea sa demonstreze ca atributele democratice s-au pierdut in scoala si ca ar trebui sa incercam sa le resuscitam artificial. Uneori ma gandesc ce lume minunata ar fi daca toti ar fi indragostiti! Sau macar ar cunoaste instinctiv sentimentul ala. Daca ar avea o amintire emotionala cat de vaga despre el.
Stiam ca "fratii" (aia din fraternities) au un orarecare cod care le impune sa nu se lege la cap cu vreo relatie in timpul scolii. Ma gandeam ca poate bobocii (freshmen) mai au vreo sansa. Nu. E incredibil cat de indoctrinati sint. Si sint asa inca dinainte sa ajunga in College. Si nu e vorba ca le-a spalat cineva creierele, ci pur si simplu indragosteala pare sa fi disparut din cultura americana. E ca o limba moarta despre care nimeni nu stie ca a existat vreodata. Si chiar daca se afla, tot e privita ca o ciudatenie.
Intimitatea e rationalizata. Inlaturi orice tabu si isi pierde farmecul. Exemplu de rationalizare: PDA=public displays of affection. Expresia asta nu numai ca e un cliseu (deci te feresti de PDAs), ci i-au gasit si prescurtare! De parca ar fi compania de transport public!
The world's gon crazy!
Sail away with me.

La sursa

Am fost la surse, m-am intors aseara.
Poate prea putin, prea scurt, dar cu siguranta intens. M-am cautat pe mine si nu m-am regasit asa cum ma stiam. Nu-i bai, ne descurcam cu ce avem. Peste an, munca asta e imposibila.
M-am inconjurat de frumuseti absolute, spre deosebire de cele contextuale. Astfel mi-am luat si eu pulsul in afara contextului. Cu certitudini nu prea m-am intors, doar cu ceva directii.
Mi-am infipt radacinile violent, dureros de adanc, astea or sa-mi fie ancora mult timp de-acum.
Pelerinajul asta a devenit indispensabil, nu neaparat pentru nisip, mare, stele, somn dulce, ci pentru linistea incredibila in care imi inec toata incordarea si incrancenarea de peste an. Apoi abia ma fac una cu vama; vama mea, asa cum o vreau eu, asa cum o gasesc si o recompun din franturi.

Interlude

Am asezat maculatura in ordine, in dosarele colorate care mi-au mai ramas de semestrul trecut. Tura asta chiar a trebuit sa le inghesui. Mi-au mai ramas ceva cursuri transversale care au incaput in Anul I sem. 1 :) Fara nostalgii, fara atasamente... Pentru ca Guerrilla Social Club cu Oculeanu, si pentru ca niste cubane si portoricane si bose superb inlantuite si mixate pe alocuri. Clave si conga si bongos... n-am reusit niciodata sa aud clave, stiu doar ca exista si pot sa-mi dau seama cum ar trebui sa bata pe masura, dar de auzit n-o aud niciodata :(
Mi s-au terminat brichetele, nu tigarile! Am devastat "colectia" de cutii de chibrituri de prin locuri indepartate. Hartii am facut saptamana asta, si-o sa mai tot fac. Mi-a ajuns!
Maine vine Sinzi, counting the hours :)

Melo de gala

Am auzit-o azi, ca altfel nu mi-as fi amintit. Sau poate doar mi s-a parut mie ca a fost hitul marii depravari. Pe mine m-a prins. Nu merge decat cu stroboscop si fum. Enjoy!

Din intelepciunea populara

Heureux l'étudiant qui comme la rivière peut suivre son cour sans quitter son lit.

Fericit studentul care, precum râul, poate sa-şi urmeze cursul fara sã-şi pãrãseascã patul.

Sesiune pan' la gat. O saptamana, atat dureaza. Pana sa realizezi ca a inceput, numa' se si termina. Ca la dentist, ca sa nu doara. Moaaama, si cand ii aud pe aia de la socio ce se mai plang! Au 2 examene. DOUA! Pentru ca restul s-au dat in timpul semestrului.

Deci "quand reverrai-je mon petit village?..." Asta nu mai traduc. Uite-asa. Prea faina aliteratia :P

Uh-Merica

Preparing for it...

Jingle

"Hi, we're Linkin Park, and we wish you to fuck yourself."

Powered by

Anglofilii de ei!

Holiday mood

The Rolling Stones - Little T & A

Pentru butoaiele in care ne scaldam, cu incredere ca zilele de vara n-au intrat in sac.

noisy friday

Show Deerhoof vineri. Galagiosi nevoie mare si playful, coregrafie minimalista, un fel de indie care nu prea seamana cu nimic din ce am auzit pana acum. Lume multa in spatiu stramt, pentru ca pret liber (adica nu gratis!).