Tuesday, June 24, 2008

Eee, Paris



Paris
Asculta mai multe audio Blog »

Despre niste clisee regasite...
Stateam ieri la o terasa, cu un ceai, asteptand pe cineva. (deja asta este un gest cum nu se poate mai european). De la masa de alaturi razbate o conversatie despre relatii, nedumeriri, inselatorii etc. Apoi mai apare un tip in peisaj despre care se anunta ca "a facut Statele". Si tipul incepe a depana ce i s-a mai intamplat de vreo cativa ani de cand tot fusese plecat. In mare, doar povesti de iubire, de razbunare, de regasire etc. Asta e esentialul in viata. Toate celelalte nu fac decat sa graviteze in jurul nucleului asta. De pilda, de cand sint singur, am descoperit ca pot sa fac lucruri pe care nu gandeam sa le fac vreodata: un maraton, cursuri de pian etc. Apoi m-a sunat dupa un an sa-mi spuna ca fusese insarcinata, pierduse copilul iar acum e fericita cu sotul ei. Iar eu mi-am zis "ce bine ca n-am facut pasul ala". Cum? N-ai timp? Pai lasa-ti iubitul si-ai sa vezi ce repede iti iei carnetul de condus!
Exact de asta n-avem noi timp :)) Pai sigur ca n-avem timp, ca stam toata ziua la cafea la terasa. E incredibil cate interludii spatiale si temporale se gasesc in orasul asta grabit si aglomerat.
Povestea asta mi se pare intr-un fel atat de franceza. In america lumea nu prea discuta futilitati din astea, cu atata grija pentru detaliu... discuta din altele.

Si eu sint tot intr-un interval de nimic. Incep stagiul luni.Pana atunci profit, cum zice francezul. Profit de oras. Imi caut part-time, desi nu sint convinsa ca chiar vreau si stagiu si part-time.
Aa! si am reinvatat sa citesc in metrou, de cand nu mai stau in campus.

Thursday, June 5, 2008

Soc cultural

In satul Bogdana din comuna Stefan cel Mare nu se respecta libertatea presei.

Nu ca eu as fi fost presa, dar prin analogie inteleg ca daca ar fi fost intr-adevar cineva din presa la fata locului, i s-ar fi ingradit drepturile.
Lucrurile s-au desfasurat in felul urmator: mama a fost observator acolo pentru alegerile locale si eu am mers cu ea ca sa ma duc pe dealuri si prin padure, ceea ce am si facut dimineata de la 8 pana pe la vreo 11. Apoi m-am gandit ca iese lumea de la biserica si se duce la votare si ca ar fi interesant sa ma duc sa vad. Sa vad adica si prin lentila aparatului de pozat. Ceea ce am si facut. Recunosc, cu o oarecare jena ce nu-si are locul cand vrei sa faci fotojurnalism. Dar "wanna-be"ul din mine inca mai sufera de reminiscente provinciale, mai ales ca oamenii aia imi erau asa de dragi (cum se duceau ei frumos imbracati sa voteze la gradinita din deal) ca nu vroiam sa le stric bucuria prin evidenta aparatului meu.
La alegeri nu e voie sa faci poze in cabina de vot. Era afisat articolul pe usa; oricum nici n-am intrat in sala ca n-am vrut sa-i fac probleme mamei sau sa atrag atentia, asa ca m-am multumit sa stau in curtea gradinitei si sa observ traseul pompos al votantilor de la poarta pana la intrarea in sectia de votare. Au venit maicile de la manastire sa voteze si erau asa frumoase ca m-am emotionat si n-am indraznit sa le fac poza.
Dupa vreo 30 de minute de prezenta prin preajma vine un garcea si-mi spune cam timid ca "daca mai faceti poze o sa fiu obligat sa iau masuri impotriva dumneavoastra". Cu perplexitate am replicat ca interdictia se aplica doar in cabina de vot, nicidecum in imprejurimile sectiei de vot. Ca nu, ca asa a zis doamna presedinta de comisie, ca el trebuie sa execute si ca sa vorbesc cu ea. Daca nu era mama acolo sigur m-as fi dus sa vorbesc cu aceasta stimata doamna, dar stiu ca nu te poti intelege cu oameni din astia si nu vroiam sa fac probleme.

A venit tata sa ma ia si i-am povestit. Si mi-a zis ca cine-i femeia asta de-si da atata importanta. Si am fost de acord. Dupa care ca cine sint eu sa-mi dau atata importanta. Si aici am avut o recidiva de perplexitate. M-am jenat desigur; pe moment. La rece insa mi-a fost rusine ca m-am jenat; de ce sa-mi fie jena? Nu lucrez pentru nici un cotidian, dar aveam toata legitimitatea sa fac poze. Ce-i cu prejudecatile astea? Am ajuns eu sa-mi fie jena in fata unor asemenea judecati sarace? Adica mi-a fost jena pentru ca stiu ca asta se astepta de la mine mai mult decat ca asa am simtit.

Of! Ma cam doare inima cand zic ca imi iubesc tara.