too much school

putin The Cure inainte de culcare.

e tarziu si maine am "expose" - tortura emotionala periodica practicata asupra studentului francez (mai nou am aflat ca de fapt de mici ii tot tortureaza cu "expose-uri"). ideea e una profund socialista: prin rotatie, toata luma pregateste cate un subiect si-l prezinta celorlalti, astfel incat toata lumea sa poata invata din ce vorbesti tu acolo "in fata clasei". rezulta ca toata munca e facuta de studenti, proful e acolo doar ca sa noteze, ca na, trebuiau sa inventeze ceva si pentru nota. in practica totusi, exposantul se chinuie sa ramana in niste norme uzate care sa-i asigure o nota decenta pornind de la premisa: cu cat seamana mai mult cu ceilalti, cu atat mai sigur. sa nu mai vorbim de fluturii dinainte... si din timpul... care fac discursul monoton, un fel de "nu se mai termina odata". aceeasi regie in fiecare saptamana.
m-am blazat. de vreo 2 zile incoace tot vreau sa se termine odata.

ironia e ca dupa 2 ani (dupa o viata, pentru unii) de exercitii din astea formulate obiectiv, maine ni se cere un punct de vedere subiectiv. n-am reusit sa-l conving pe colegul sa iasa din matricea "teza-antiteza". pentru prima data ni se da sansa sa sustinem toate bazaconiile posibile (numai argumente sa avem) dar precautia adanc inradacinata si "politicaly corectness"-ul (mamii lor) se dovedesc a fi limitele orizontului. tant pis, as zice, eu oricum imi fac bagajele si plec in curand :D ...counting the days.

pan' atunci ma ghemuiesc in mine si ma invelesc cu locuri frumoase si timpuri atemporale.