nostalgii virtuale

mi-e dor de anii aia de dupa revolutie pe care n-am apucat sa-i traiesc, pentru ca aveam constiinta inca in formare. n-aveam termeni de comparatie, dar acum cand ma uit in urma mi se pare ca era o anarhie totala, toata lumea facea ce vroia. valorile se skimbau de la o luna la alta, la fel ca si cursul valutar sau pretul painii. pe locurile de joaca de atunci au aparut acum vile si anl-uri. iar pe ochii mei de atunci au crescut pleoape grele, controlate de mecanismul complicat al selectivitatii si elitismului. atunci vedeam incetzoshat. acum imi mijesc ochii dar nu reusesc sa focalizez decat pe detalii. sa ma ridice cineva de subtziori ca sa pot vedea de sus, in ansamblu.