occidentul asta e ca fata morgana, cu cat te apropii, cu atat se indeparteaza, pana realizezi ca de fapt nu exista. e doar un concept supra-licitat care desemneaza o sumedenie de realitati diverse, produs in circumstantele indoielnice ale gandirii de uz comun, fundamental dihotomica: noi vs ei. e un sistem "rassurant", confortabil; lucrurile pot fi albe sau negre. desigur, negre sint in ograda noastra. insa de indata ce depasesti granitele, mirajul se destrama intr-o multime de "occidente" nuantate. pentru ca nu e vorba de diferente fundamentale, ci de nuante. si daca tot avem si conuri, nu doar bastonase, putem chiar rationa in termeni de asemanari.
partea care merita atentie, insa, din punctul meu de vedere, e sociogeneza termenului occident. rasarit la rasarit, el a fost preluat (ca si continut semantic actual) ulterior de catre "occidentul" insusi. ciudate insemnatati, totusi, care grupeaza europa, australia, chiar japonia. sa nu mai vorbim de liberalismul deja celebru al danemarcei si de socialismul zambaretz frantzuzesc, individualismul american etc.
pentru detalii, cf. Vladimir BUKOVSKI, Aceasta sfasietoare durere a libertatii
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment