Tuesday, February 6, 2007

i'm alive!

stii senzatia aia de prea-plin, knd razi ca prostul, nu stii dak de bucurie sau de groaza... cand simti in sfarsit k traiesti, k esti capabil de sentimente, oricare ar fi ele; k ai viata in maini si stii ca poti sa faci orice! orice, orice! orice vrea mushchii tai.

dupa o zi de aproape 12 ore de munca iti piere orice ambitie, ai senzatia k viata te traieste pe tine, ca ti-a scapat de sub control si n-ai nici un cuvant de spus. deci am iesit de la ultimul seminar (halucinant de altfel) si ma indreptam robotic spre statia de tram, juisand latent la placerea de a vegeta timp de juma' de ora cu okii belitzi (scuze de expresie) in reflexiile luminilor de pe strada in geamul de langa locul meu (pentru k am o intreaga strategie k sa prind locurile de la geam, mai ales dak sint cu fata inspre sensul de mers).
deci mergeam robotic, robotic am traversat pe la trecere cu ultima farama de mandrie k e dreptul meu sa merg pe zebra nestingherit (doar am tocit codul rutier, nu?) si cu speranta sub-constienta k cineva imi va recunoaste activ acest ultim drept ramas si va apasa indignat pe frana.
si BANG! o masina si cu mine ne oprim concomitent la 10 centimetri de eachother. acu adevarul e k eu o vazusem p ea, ea nu ma vazuse pe mine. dar stii cum e... nu ti se poate intampla chiar tie, deci am continuat ingamfata stiind ca ceilalti sint la cheremul tau cand esti pe trecere. cred k m-am oprit kiar in ultimul momnet posibil, poate pe undeva aveam kef de cearta sau ceva. am injurat in romaneste... GOD, IT FEELS GOOD!!! si am trecut mai departe tintuind-o cu privirea pe tipa de la volan care isi tinea mainile la gura intr-un mod foarte clisheistic.
ideea e ca dupa aceea m-a cuprins un asa sentiment de hilar k radeam de una singura pe strada. in sfarsit se intampla CEVA. adrenalina, atotputerninice, gura pana la urechi... yeah, i was enjoying myself in my own litle world. pana ma interpeleaza un tip dintr-o masina parcata pe cealalta parte a strazii care vazuse toata faza. "Ca a ete juste, ca, hein?"
Cum puteam sa-i explic euforia mea cand el rezona dupa principiile bunului simt?

No comments: