cat de liberi sintem, de fapt?

n-am putut termina "L'art d'aimer" (arta de a iubi) a lui Erich Fromm. n-am stiut de ce, dar pur si simplu fiinta mea intreaga a refuzat intr-o zi sa citeasca mai departe din invatamintele acestui erudit cunoscator al omului contemporan.
o incepusem cu entuziasm, titlul ma intriga un pic iar prima conexiune a fost legata de "Ars amandi" a lui Ovidiu, despre care stiam ca e... dulce. fusese un cadou sweet de la cineva si mai sweet. totusi, subconstientul meu se pare ca a hotarat sa opreasca aceasta pervertire a naturii mele. in mare, cartea asta te invata cam cum arata dragostea adevarata in zilele noastre si mai ales cum sa n-o confunzi cu lupii deghizati in scufitze, asa-zisele forme ipocrite ale iubirii. m-am ingrozit... de fapt abia tarziu mi-am dat seama ca sentimentul de repulsie incercat fata de volumul asta era groaza.
de un an si ceva de sociologie, am tot invatat si inteles si acceptat (si resemnat) ca indivizii nu sint chiar asa de liberi pe cat cred ei si ca determinantii sociali joaca mai mult decat ne-am putea inchipui. proba irefutabila care a zdruncinat un pic edificiul valorilor mele: caracteristica sociala preponderenta in randul studentilor la sociologie e ca provin din familii situate la granitele dintre clasele sociale. si eu care credeam ca mi-am gasit vocatia cand am ales sociologia! de fapt nu era o alegere, ci toate sansele erau de partea mea sa fac profilul asta, doar ca eu nu stiam. sau poate ca tocmai asta e politica fericirii: sa-ti conduci viata in concordanta cu tiparele pentru care esti facut (stiu ca suna crud!) in asa fel incat sa nu existe conflicte interioare (vezi schizofrenia despre care vorbeam). anyway, discutia poate continua iar probele "stiintifice" (a se citi statistici) nu sint decat sarea si piperul.
refuz insa sa-mi spuna cineva cum sa iubesc "corect"! acum stiu ca refuz asta constient, dar ii multumesc subconstientului meu pentru atitudinea protectiva. imi cer scuze fata de adeptii luciditatii si coerentei academice pentru ca denigrez cartea asta fara s-o fi citit pana la capat. pur si simplu m-a inspaimantat. poate pe undeva tocmai pentru ca stiu ca are dreptate tipul cand spune ce spune. pentru mine e prea mult. iubirea e asa cum o simt eu, cum vreau eu sa fie si cum imi place mie. don't take it away from me!!!
deci sintem exact atat de liberi pe cat decidem sa fim.

by the way, regret profund ca am citit deja jumatate de carte. ma bantuie. brrr

pentru curajosi si virtuosi, Erich FROMM, L'art d'aimer