Sambata spre duminica s-a schimbat ora. Vai, ingrozitor!
Timpul meu e cu totul si cu totul relativ, si intotdeauna de partea mea. Asa se face ca cele 5 minute alocate plecatului la scoala sau in alte parti de soare pline se transforma mereu in 15 si Nico intarzie in stilul ei caracteristic. Noroc ca TCL-ul (transporturile pe linie si roti in Lyon) mai face faze din cand in cand si poate constitui un alibi destul de plauzibil. Dar nu-i nimic, au fost luate masuri si ceasurile mobile (de mana si de telefon) au fost ajustate cu 5 minute inainte tocmai pentru a contracara aceasta relativitate mereu ascendenta. De cand am pierdut insa ceasul de mana nu prea mai stiu cat e ceasul. Cat despre cel de la telefon nu mai stiu exact cu cate minute e inainte. Sa mai spun ca la calculator am ora Romaniei...
Deci timpul meu e o medie subiectiva intre toate ceasurile astea care mai de care + chef sau ne-chef, pozitia luminii solare fata de obiectele din camera etc.
Anyway, we-ul trecut a fost unul complet atemporal (si profund bourdieusian); nicaieri de mers la o anumita ora, nimic de trimis pana la un anume termen, nici un ultim tramvai de noapte de prins. Deci schimbarea de ora nu m-a afectat.
Pana azi dimineata. Azi dimineata am facut niste salturi in timp succesive (can you imagine that???), insotite de emotiile de rigoare. Ceasul electronic arata 10 fara ceva. Primul salt: deci e 11. Bai ce mult am dormit, ce rusine mi-e de mine. Pusesem mobilul sa sune la 9 (dar se intampla din ce in ce mai frecvent sa nu-l aud). Ma uit la ceasul de pe mobil, 9 fara ceva. Saltul 2: aaaa deci e 9! de fapt ceasul nici n-a apucat sa sune! Hehe, for once ahead the time!!! Deschid calcul (ora se modifica automat), ora Romaniei, care e oricum cu o ora in plus fata de Fr (mereu uit). Imi amintesc ca e cu o ora in plus si ajung in sfarsit la timpul real si la concluzia ca primul ceas, cel electronic avea dreptate. Era tarziu.
Cumplit! Bine ca s-a terminat!
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment