Honorable colleagues,

Strasbourg de data asta.

Mai exact doar hotel - parlament european – bar/bere in primele zile. Ma gândesc că e totuşi reprezentativ pentru viaţa multor oameni care vin la Strasbourg pentru atracţiile politice. Joi însa mi-am luat ziua liberã si m-am rãtãcit voios şi voit pe straduţele oraşului vechi impreuna cu Merel, cea mai faina olandeza din cate cunosc! (nu mai mult de 5 :P )

Am simulat, împreunã cu alţi 160 de oameni, felul în care se iau deciziile in UE; n-o sã intru in detalii tehnice. Am învãţat aşa:

• cum funcţioneaza instituţiile europene; probabil n-as fi avut niciodata rabdare sa invat pe de rost lucrurile astea din carti. Acum stiu exact cine si cand voteaza, pentru ce si ce implicatie are asta. Foarte util pentru examenul de institutii europene din iunie.
• ca activitatile de lobby (sau trafic de influenta ca sa fim rautaciosi) au nu doar un o pondere destul de mare in rezultatul dezbaterilor, ci ca ele sint vitale procesului decizional. Asta se numeste soft skill; practic organizatorii ne-au plonjat in mediul asta si pana la urma lobby-ul a venit de la sine.
• orice ocazie e buna pentru lobby. Nu degeaba n-a lipsit nimeni de la party-urile din fiecare seara, chiar daca a doua zi o luam de la capat la 7 dimineata.
• berea este „lingua franca” intre culturi, uneste oamenii si „lubrifiaza” lobby-ul
• odihna activa chiar functioneaza; socializare ne-formala, alcooliceasca after work
• poti sa fii critic, acid, ironic, amuzant in limbaj formal, in plenul parlamentului si e cu atat mai haios
• exista si francezi care vorbesc engleza!!! (asta nu inseamna ca sint mai putin socialisti, sa nu ne facem iluzii)
• „tarte flambee” e mult mai buna la gust pe cat ar putea parea la prima vedere
• si nu in ultimul rand, cum sa te orientezi in strasbourg

Toate astea indirect, prin practica. Non-formal education, tata! + bonus:

• olandezii nu fumeaza chiar asa de mult si oricum e mai scump la ei decat in alte tari.

Ritmul a fost infernal, cam 5 ore de somn pe noapte si atentie continua pe timp de zi. Martea cand am 6 cursuri nu ajung asa de obosita acasa, asta pentru ca instinctul de conservare ma de-conecteaza din cand in cand de la munca scolara si ma trimite printre perne imaginare in timpul cursurilor. La Strasbourg n-am avut parte de asa ceva, se pare ca motivatia inconstienta a fost mai puternica decat oboseala fizica acumulata.

Drum lung cu trenul, printre munti si vai; motzait confortabil si amintiri din copilaria mea onesteana, respectiv braileana a Irinei. Cu ea m-am intalnit in tren, plecam si ne intreptam spre acelasi loc. O intalnire cu doi pusti fermecatori de 5 si 6 ani cu care am avut niste discutii foarte serioase despre ce inseamna sa fii batran. Totu-i relativ, desigur :)

mai multe poze cu oameni si locuri