Bubbles

Poetic, asa, Grenoble. Cumva imi amintea de Parfumul lui Suskind. Auster si intens; cufundat in munti ca o fortareata; dens. Munti inalti, un' te uiti tot de ei dai. Si munti ciudati; flash back cu toate orele de gografie a lu' Caraman, care ne explica geneza prin cutare sau cum o fi ea.
Mai uman decat Lyon. Lyon e excesiv de urban, cu tot urbanismul lui "prietenos".
Dincolo de asta, am reinnodat cu selful calator(cf. Starea naturala). Stil de viata mai mult decat moft cultural. Aseara, in Arizona Dream, cineva spunea ca toti ne transformam in parintii nostri, involuntar. Tata e mandru ca sintem amandoi niste calatori. Pe mine ma ingrijoreaza un pic. Sper sa-mi gasesc un loc intre locuri. Deocamdata se pare ca e un viciu. Nu e neaparat locul in sine care conteaza ci starea (naturala in ultima vreme) de a fi "pe drum" (nu pe drumuri!). Te descopera pe tine tie.

Da. Si bulele. Si ele sint poetice, tot de Suskind imi amintesc, ca niste bule de sapun. Sau de boaba de strugure a lui Eliade. Cand a intrat el in camera cu perdele verzi prin care intra soarele si se simtea ca intr-o boaba de strugure. Ce frumos!

Photo credits Caliap®