Am asezat maculatura in ordine, in dosarele colorate care mi-au mai ramas de semestrul trecut. Tura asta chiar a trebuit sa le inghesui. Mi-au mai ramas ceva cursuri transversale care au incaput in Anul I sem. 1 :) Fara nostalgii, fara atasamente... Pentru ca Guerrilla Social Club cu Oculeanu, si pentru ca niste cubane si portoricane si bose superb inlantuite si mixate pe alocuri. Clave si conga si bongos... n-am reusit niciodata sa aud clave, stiu doar ca exista si pot sa-mi dau seama cum ar trebui sa bata pe masura, dar de auzit n-o aud niciodata :(
Mi s-au terminat brichetele, nu tigarile! Am devastat "colectia" de cutii de chibrituri de prin locuri indepartate. Hartii am facut saptamana asta, si-o sa mai tot fac. Mi-a ajuns!
Maine vine Sinzi, counting the hours :)
Wednesday, May 30, 2007
Tuesday, May 29, 2007
Melo de gala
Am auzit-o azi, ca altfel nu mi-as fi amintit. Sau poate doar mi s-a parut mie ca a fost hitul marii depravari. Pe mine m-a prins. Nu merge decat cu stroboscop si fum. Enjoy!
Sunday, May 27, 2007
Gala la rece
Sau cu ce-am ramas eu din povestea asta...
Pai principalul motiv pentru care m-am dus, desi aveam o presimtire ca va fi exact asa cum a fost, era nevoia de multime/foule. Pentru ca in timpul examenelor ma abtinusem de la contacte sociale cu oameni nu-prea-cunoscuti. Si pentru ca am ramas cu o anume frustrare de cand am fost in centru in seara alegerilor. Ok, incerc sa cosmetizez ce s-ar putea numi simplu spirit gregar. As include asta la drepturile omului, dar asta e alta poveste.
Eram curioasa sa-mi vad colegii, aia comunistii, beti si sociabili. Nu prea s-a intamplat. Doar pe cativa i-am simtit "aproape", cu vreo 2 nu mai vorbisem niciodata dar s-au dovedit mai umani decat as fi crezut.
Restul nu si-au dat jos mastile. Prea ocupati cu salvarea si pastrarea bunelor aparente. Hi hi hi, ha ha ha. Tot felul de "bichettes" si "misstinguettes" (caprioare si domnisorele - astea fiind apelative de la fete pentru fete; btw, eu m-am simtit instinctiv jignita cand mi s-a spus prima data "bichette". Mi-a luat ceva timp sa ma lamuresc ca-i de bine) asa, deci, care mai de care mai sprintare, fiecare cu cate o nota exagerata si de prost gust (ma rog, dupa gustul meu) - fie ca era atitudinea excesiv expansiva si isterica, sau aroganta suverana sau pur si simplu scurtimea "shortului" de plaja... da' despre asta nu mai zic ca nu-i frumos.
Cu toate astea, cred ca a fost prima data cand mi-a fost drag de colegii mei. Unii dintre ei nici nu stiau ca nu's frantuzoaica... am luat-o ca pe o insulta :)) Altul m-a intrebat cu titlu de repros ca de ce-am fost asa "discreta" pan'acum.
Acum mi-e bine. Sint in pace cu mine. In principiu am reusit ce mi-am propus (cam orbeste) in septembrie trecut. Am dormit 12 ore si nu mi-e rusine. Si asta nu'nseamna ca ma culc pe victorie! :))
Pai principalul motiv pentru care m-am dus, desi aveam o presimtire ca va fi exact asa cum a fost, era nevoia de multime/foule. Pentru ca in timpul examenelor ma abtinusem de la contacte sociale cu oameni nu-prea-cunoscuti. Si pentru ca am ramas cu o anume frustrare de cand am fost in centru in seara alegerilor. Ok, incerc sa cosmetizez ce s-ar putea numi simplu spirit gregar. As include asta la drepturile omului, dar asta e alta poveste.
Eram curioasa sa-mi vad colegii, aia comunistii, beti si sociabili. Nu prea s-a intamplat. Doar pe cativa i-am simtit "aproape", cu vreo 2 nu mai vorbisem niciodata dar s-au dovedit mai umani decat as fi crezut.
Restul nu si-au dat jos mastile. Prea ocupati cu salvarea si pastrarea bunelor aparente. Hi hi hi, ha ha ha. Tot felul de "bichettes" si "misstinguettes" (caprioare si domnisorele - astea fiind apelative de la fete pentru fete; btw, eu m-am simtit instinctiv jignita cand mi s-a spus prima data "bichette". Mi-a luat ceva timp sa ma lamuresc ca-i de bine) asa, deci, care mai de care mai sprintare, fiecare cu cate o nota exagerata si de prost gust (ma rog, dupa gustul meu) - fie ca era atitudinea excesiv expansiva si isterica, sau aroganta suverana sau pur si simplu scurtimea "shortului" de plaja... da' despre asta nu mai zic ca nu-i frumos.
Cu toate astea, cred ca a fost prima data cand mi-a fost drag de colegii mei. Unii dintre ei nici nu stiau ca nu's frantuzoaica... am luat-o ca pe o insulta :)) Altul m-a intrebat cu titlu de repros ca de ce-am fost asa "discreta" pan'acum.
Acum mi-e bine. Sint in pace cu mine. In principiu am reusit ce mi-am propus (cam orbeste) in septembrie trecut. Am dormit 12 ore si nu mi-e rusine. Si asta nu'nseamna ca ma culc pe victorie! :))
Friday, May 25, 2007
Gala
Gala studentilor de la Drept si Stiinte Politice. Evenimentul monden al anului, in domeniu. Nu, n-a fost vorba de discursuri si premii. A fost CocoBango. DiscoSisco. Soiree en boite. Nu, nici macar "clubbin" n-a fost. A fost ceva penal in ultimul hal, pentru care toata lumea si-a pus tzol festiv, si hai... la gramada cu noi!
Am luat belet de la facultate, mi-am pus decolteul si m-am intalnit cu fetele sa ne machi(e)m impreuna inainte de marea depravare. Aaaa, si cand am iesit din casa am pus mana cu incredere pe manerul unei usi plina de lipici sau ce naiba o fi fost, ca am avut ce curata un sfert de ora :)) Nu, nu se curata cu sapun, doar cu detergent de vase si partea aspra a buretelui de vase. Motiv pentru care Laurie a coborat degeaba sa m-astepte la metrou, pentru ca eu am intarziat "grave". De fapt ieri au fost tot felul de gale prin Lyon, de pe la mai toate scolile care se respecta. Cineva s-o fi gandit sa ne inveseleasca asa, inainte. :D
Oameni fancy in transportul in comun, printre care si colegi de-ai mei. In metrou ma intalnesc cu Alice... mergi la Laurie? Si eu. Ce bine, altfel nu prea as fi stiut cum sa gasesc blocul.
La CocoBango - care era undeva ascunsa asa dubios dar na, afara-i vopsit gardul si'nauntru... - pai inauntru... Wa. Nici nush ce sa zic. Eu n-am mai fost la DiscoSisco de pe la ineputul liceului, cand mergeam si beam pe boxe cu Sinzi si jucam folbal pe ring cu bidoane goale. (Nu, aici n-am facut asa). Deci la DiscoSisco nu s-a schimbat NIMIC de cand am fost eu ultima data, variabila timp-spatiu n-are nici un efect. Aceeasi atmosfera austera oarecum la inceput, si de bodega de pe la vreo 1 incolo.
Flornache didn't show up, asa ca mi-am vazut de treaba si am incercat sa rentabilizez investitia. Open bar pentru fete, adica punch gratis cat te tine. Doar ca punch-ul ori n-avea deloc, ori doar o infima cantitate de alcool. Damn! Ok. Mai aveam o "conso" (consumatie) inclusa in pret, hai macar asa... Tarie sa fie, ca si-asa-i putina. Apoi m-am enervat ca nu m-am dus cu masina... noah, eu credeam c-o sa fie alcool si din astea.
Vrajelile de rigoare. Am "combinat-o" pe Alice :))))))) Asta a fost haios. Ma rog... eu n-aveam nici o treaba in principiu, dar Laurie a insistat. Ar fi fost intr-adevar o treaba grea pentru un singur om, in conditiile in care aveam de gerat 3 alti oameni. Alice care nu prea stia ce se intampla, un tip care se tot tinea dupa ea si cu care ea ar fi fost in stare sa plece acasa si printul oropsit care de 3 luni nu-ndraznea sa faca vreun pas spre Alice si care acu'si mai vedea si visul spulberandu-i-se.
Am avut asa o stare de irascibilitate in ultimele zile, ca am evitat cam orice contact social mai lung de 15 minute. Examene unele peste altele, stres, nedormit etc. M-a cam vlaguit sesiunea asta. Cel mai greu de suportat a fost examenul de ieri, pentru ca toata lumea terminase, numai eu si alti cativa mai aveam de dat mondializarea. Dupa toata treaba asta, nu mai eram om. Nici stres, nici frustrare, nici usurare pentru ca terminat, nici excitement pentru ca gala, nici macar oboseala. Zombie tata.
Acu ma duc sa mananc de dimineata cu niste oameni care mananca de pranz.
Am luat belet de la facultate, mi-am pus decolteul si m-am intalnit cu fetele sa ne machi(e)m impreuna inainte de marea depravare. Aaaa, si cand am iesit din casa am pus mana cu incredere pe manerul unei usi plina de lipici sau ce naiba o fi fost, ca am avut ce curata un sfert de ora :)) Nu, nu se curata cu sapun, doar cu detergent de vase si partea aspra a buretelui de vase. Motiv pentru care Laurie a coborat degeaba sa m-astepte la metrou, pentru ca eu am intarziat "grave". De fapt ieri au fost tot felul de gale prin Lyon, de pe la mai toate scolile care se respecta. Cineva s-o fi gandit sa ne inveseleasca asa, inainte. :D
Oameni fancy in transportul in comun, printre care si colegi de-ai mei. In metrou ma intalnesc cu Alice... mergi la Laurie? Si eu. Ce bine, altfel nu prea as fi stiut cum sa gasesc blocul.
La CocoBango - care era undeva ascunsa asa dubios dar na, afara-i vopsit gardul si'nauntru... - pai inauntru... Wa. Nici nush ce sa zic. Eu n-am mai fost la DiscoSisco de pe la ineputul liceului, cand mergeam si beam pe boxe cu Sinzi si jucam folbal pe ring cu bidoane goale. (Nu, aici n-am facut asa). Deci la DiscoSisco nu s-a schimbat NIMIC de cand am fost eu ultima data, variabila timp-spatiu n-are nici un efect. Aceeasi atmosfera austera oarecum la inceput, si de bodega de pe la vreo 1 incolo.
Flornache didn't show up, asa ca mi-am vazut de treaba si am incercat sa rentabilizez investitia. Open bar pentru fete, adica punch gratis cat te tine. Doar ca punch-ul ori n-avea deloc, ori doar o infima cantitate de alcool. Damn! Ok. Mai aveam o "conso" (consumatie) inclusa in pret, hai macar asa... Tarie sa fie, ca si-asa-i putina. Apoi m-am enervat ca nu m-am dus cu masina... noah, eu credeam c-o sa fie alcool si din astea.
Vrajelile de rigoare. Am "combinat-o" pe Alice :))))))) Asta a fost haios. Ma rog... eu n-aveam nici o treaba in principiu, dar Laurie a insistat. Ar fi fost intr-adevar o treaba grea pentru un singur om, in conditiile in care aveam de gerat 3 alti oameni. Alice care nu prea stia ce se intampla, un tip care se tot tinea dupa ea si cu care ea ar fi fost in stare sa plece acasa si printul oropsit care de 3 luni nu-ndraznea sa faca vreun pas spre Alice si care acu'si mai vedea si visul spulberandu-i-se.
Am avut asa o stare de irascibilitate in ultimele zile, ca am evitat cam orice contact social mai lung de 15 minute. Examene unele peste altele, stres, nedormit etc. M-a cam vlaguit sesiunea asta. Cel mai greu de suportat a fost examenul de ieri, pentru ca toata lumea terminase, numai eu si alti cativa mai aveam de dat mondializarea. Dupa toata treaba asta, nu mai eram om. Nici stres, nici frustrare, nici usurare pentru ca terminat, nici excitement pentru ca gala, nici macar oboseala. Zombie tata.
Acu ma duc sa mananc de dimineata cu niste oameni care mananca de pranz.
Wednesday, May 23, 2007
Always...
Penultimul exam azi. Caaaaaaaaald, nici un pic de curent in amfi. Imi transpira palma si-mi aluneca pixul.
Tanti care supraveghea s-a dus tiptil si si-a luat o doza de Coka... (Cola, ce credeai?). Tiptil s-a intors si crezand ca n-o vede nimeni... PÂC deschide doza. Stii sunetul ala irezistibil si bulele in surdina. Doar ca amfi-ul are ecou. Reactia generala: aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaahhhhhhhhh.
Solidari, am salivat toti si am urat-o pe tanti o ora jumate. Dupa examen lumea a stat la o tigara si o Coka asa, in dusmanie. Acum detin mandra un litru intreg de pecsi in frigider.
In noaptea asta proiectul, maine mondializarea de rigoare (langa o altaaa granitaaaa si... gataaa). Gata.
Tanti care supraveghea s-a dus tiptil si si-a luat o doza de Coka... (Cola, ce credeai?). Tiptil s-a intors si crezand ca n-o vede nimeni... PÂC deschide doza. Stii sunetul ala irezistibil si bulele in surdina. Doar ca amfi-ul are ecou. Reactia generala: aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaahhhhhhhhh.
Solidari, am salivat toti si am urat-o pe tanti o ora jumate. Dupa examen lumea a stat la o tigara si o Coka asa, in dusmanie. Acum detin mandra un litru intreg de pecsi in frigider.
In noaptea asta proiectul, maine mondializarea de rigoare (langa o altaaa granitaaaa si... gataaa). Gata.
Tuesday, May 22, 2007
Din intelepciunea populara
Heureux l'étudiant qui comme la rivière peut suivre son cour sans quitter son lit.
Sesiune pan' la gat. O saptamana, atat dureaza. Pana sa realizezi ca a inceput, numa' se si termina. Ca la dentist, ca sa nu doara. Moaaama, si cand ii aud pe aia de la socio ce se mai plang! Au 2 examene. DOUA! Pentru ca restul s-au dat in timpul semestrului.
Deci "quand reverrai-je mon petit village?..." Asta nu mai traduc. Uite-asa. Prea faina aliteratia :P
Fericit studentul care, precum râul, poate sa-şi urmeze cursul fara sã-şi pãrãseascã patul.
Sesiune pan' la gat. O saptamana, atat dureaza. Pana sa realizezi ca a inceput, numa' se si termina. Ca la dentist, ca sa nu doara. Moaaama, si cand ii aud pe aia de la socio ce se mai plang! Au 2 examene. DOUA! Pentru ca restul s-au dat in timpul semestrului.
Deci "quand reverrai-je mon petit village?..." Asta nu mai traduc. Uite-asa. Prea faina aliteratia :P
Monday, May 21, 2007
Mi-i lehamite
Am votat, la consulatul din Lyon. Pana la 12 venisera vreo 80 de alegatori. O tanti ca "mierea" (bleah), cu niste ochi "mieroshi" ne-a luat in primire dulcegaros. Consulatul se prezinta ca o usa metalica la un parter de bloc, unde suni la interfon si cineva iti deschide de la etaj.
N-am scris pana acum pentru ca am fost mâhnitã. 44% prezenta la vot spulbera cam orice speranta. A mea. Fata de o eventuala redresare a opiniei publice, a spiritului civic. Democratia nu se face de la sine. Nu pica din cer. Trebuie putina implicare.
Miorita? Popor de resemnati...
N-am scris pana acum pentru ca am fost mâhnitã. 44% prezenta la vot spulbera cam orice speranta. A mea. Fata de o eventuala redresare a opiniei publice, a spiritului civic. Democratia nu se face de la sine. Nu pica din cer. Trebuie putina implicare.
Miorita? Popor de resemnati...
Thursday, May 17, 2007
Ultima zi de campanie
DA! Bogdan Teodorescu a vorbit despre carisma in campania lui Basescu! Cam in al 12-lea ceas, dar tot se pune. Si Cristoiu a vorbit despre importanta prezentei la vot, la care capitol eu pariasem exact acum o luna pe 70%. Ok, nu vorbeam de referendum ci de anticipate. Miza e aceeasi: politizarea electoratului in situatie de criza. Faptul ca cetatenilor incepe sa le pese cand galagia din politica deja ii deranjeaza la ureche si a incetat sa fie zgomotul ala de fond pe care nimeni nu-l baga in seama. Asteptam rezultatele de simbata seara. Toate astea la Sinteza Zilei, pe Antena3, in seara asta.
Saptamana asta m-am uitat la televizor.. mmm, la calculator.. euh, la Antena3 pe internet, live. E cam singura televiziune romaneasca cu un broadcast online acceptabil.
Despre sondaj
Da, ala de nu se stie daca e 77% sau 55%. Tehnic vorbind, cand e vorba de sondaje, manipularea se poate face nu din condei ci din insasi conduita anchetei. Exista o serie de parametri care nu pot fi neutralizati in totalitate. Parametrii astia sint factor de eroare, oricat de "cantitativa" ar fi ancheta. Problema se pune in felul urmator: ori neutralizam cat de mult putem, ori tragem parametrii astia pe turta noastra si ne folosim de ei in asa fel incat rezultatul sa oscileze in directia dorita.
Caricaturizat, iata un exemplu:
Va plac mai mult piticii sau palmierii?
a) imi plac piticii foarte mult
b) nu imi plac palmierii
c) imi plac palmierii
Va dati seama ce rezultate ies, nu? Cand ai 66% din variantele de raspuns favorabile unui raspuns, in loc de 50%. Asta este un exemplu, o exagerare. Parametri ca astia sint cu sutele si sint cosmarul studentului la sociologie, pentru ca trebuie sa tii cont de toti. De exemplu: tonul vocii, indicatiile pe care le dai pentru raspunderea la chestionar, ordinea intrebarilor (exista asa-numitul "efect-halou" in care opinia la o intrebare "iradiaza" raspunsul la intrebarea urmatoare) etc.
Aa, si va asigur ca la sondajul asta nu a fost o singura intrebare, aia de la referendum. Oamenii anchetati au trebuit sa raspunda la o sumedenie de intrebari despre statutul lor (gen varsta, ocupatie, profesia parintilor, nivelul de studii etc) dar si despre atitudinea civica: daca s-au prezentat la vot la alegerile anterioare, daca sint la curent cu dezbaterile politice si inca multe altele.
Unde vreau sa ajung? Sondajul poate fi manipulat inca dinainte de aflarea rezultatului. Iar asta e foarte greu de dovedit. Cristoiu zice ca o istitutie publica de sondaj nu-si permite sa modifice cifrele livrate public. Nu! Dar isi permite sa le "confectioneze", dupa toate regulile artei, dupa chipul si asemanarea sa.
Si nu, tot nu m-am hotarat ce votez.
Saptamana asta m-am uitat la televizor.. mmm, la calculator.. euh, la Antena3 pe internet, live. E cam singura televiziune romaneasca cu un broadcast online acceptabil.
Despre sondaj
Da, ala de nu se stie daca e 77% sau 55%. Tehnic vorbind, cand e vorba de sondaje, manipularea se poate face nu din condei ci din insasi conduita anchetei. Exista o serie de parametri care nu pot fi neutralizati in totalitate. Parametrii astia sint factor de eroare, oricat de "cantitativa" ar fi ancheta. Problema se pune in felul urmator: ori neutralizam cat de mult putem, ori tragem parametrii astia pe turta noastra si ne folosim de ei in asa fel incat rezultatul sa oscileze in directia dorita.
Caricaturizat, iata un exemplu:
Va plac mai mult piticii sau palmierii?
a) imi plac piticii foarte mult
b) nu imi plac palmierii
c) imi plac palmierii
Va dati seama ce rezultate ies, nu? Cand ai 66% din variantele de raspuns favorabile unui raspuns, in loc de 50%. Asta este un exemplu, o exagerare. Parametri ca astia sint cu sutele si sint cosmarul studentului la sociologie, pentru ca trebuie sa tii cont de toti. De exemplu: tonul vocii, indicatiile pe care le dai pentru raspunderea la chestionar, ordinea intrebarilor (exista asa-numitul "efect-halou" in care opinia la o intrebare "iradiaza" raspunsul la intrebarea urmatoare) etc.
Aa, si va asigur ca la sondajul asta nu a fost o singura intrebare, aia de la referendum. Oamenii anchetati au trebuit sa raspunda la o sumedenie de intrebari despre statutul lor (gen varsta, ocupatie, profesia parintilor, nivelul de studii etc) dar si despre atitudinea civica: daca s-au prezentat la vot la alegerile anterioare, daca sint la curent cu dezbaterile politice si inca multe altele.
Unde vreau sa ajung? Sondajul poate fi manipulat inca dinainte de aflarea rezultatului. Iar asta e foarte greu de dovedit. Cristoiu zice ca o istitutie publica de sondaj nu-si permite sa modifice cifrele livrate public. Nu! Dar isi permite sa le "confectioneze", dupa toate regulile artei, dupa chipul si asemanarea sa.
Si nu, tot nu m-am hotarat ce votez.
Wednesday, May 16, 2007
Duios
Bai Flornache...
Tu nu stii ca eu te vad. Te-am vazut si azi, inainte de examen, cand ai bagat capul cu par in ochi pe usa, doar ca sa te convingi ca nu mai e loc de tine la parter. Cu gulerul tau scortos si mapa de carton verde sub brat. Si cand stai cu capul intre umeri pentru ca nu vrei sa atragi atentia. Si cand vorbesti de rasuna amfiteatrul de vocea aia guturala; ma rog, atunci nu te vad, pentru ca tu esti exact deasupra mea, dar te vad cu mintea si cu urechile. Si cand dormi sau casti cu nerusinare in mijlocul cursului, tot cu nerusinare te-as... in fine. Si cand te plimbi cu tigara, te uiti in jos si mustacesti de parc-ai fi tata lor. Stii tu... duios Flornache trecea.
Bai Flornache.
Se inchide cercul
Postul asta deschide o retrospectiva a celor 2 ani in Lyon. E ciudat... incep sa constientizez ca o sa plec. De vreo cateva zile ma tot gandesc cum sa fac sa-mi incapa toate cate am de luat acasa... Sint atatea de zis. Bune si rele, dar toate ale mele trairi si simtiri de aici, din cei 19m² adunate. Se inchide cercul.
Andros: si la Penn cum o sa fie?
Andros: la fel?
Nico: nu, la penn ma duc doar cu stiintele politice
Nico: acolo nu pot sa le fac pe amandoua
Andros: si cu socio ce faci?
Andros: o lasi, banuiesc
Nico: o las un an
Nico: si apoi, mai vad eu, dak am kef sa fac si anul 3
Nico: ..pe undeva
Nico: dar cred k o sa am kef, imi place
Nico: anul asta a fost aiurea k n-am avut timp sa invat pt amandoua kt ar fi trebuit
Andros: aha
Nico: mi-ar placea sa-mi iau un an in care sa fac numai socio, sa am mai putine cursuri, dar sa ma ti calumea de ele si sa citesc
Andros: asta din franta are legatura cu penn, se recunosc una pe alta?
Nico: pai anul de la penn imi e recunoscut aici, si diploma o primesc tot de aici, cu mentiunea k anul 3 l-am facut la o univ "prietena"
Andros: aha, deci teoretic tot facultatea din fr. e cea importanta
Nico: da, k aici imi iau diploma
Andros: am inteles
Andros: bine ca ai avut optiunea de mers la penn.
Andros: adica, te bucuri ca te duci in tara tuturor posibilitatilor?
Nico: nici nu stiu..
Nico: da,in principiu
Andros: gandeste-te ca te duci peste ocean, cu totul alta mentalitate!
Nico: dar sint mult mai realista decat eram inainte sa vin in tara tuturor "libertatilor si egalitatilor"
Andros: eu as fi euforic de dimineata pana seara in fiecare zi
Andros: foarte bine
Nico: pai euforica eram si knd am venit aici... ai vazut si tu k nu e kiar asa
Andros: am vazut
Andros: cred ca si eu as fi fost
Andros: desi nu cred ca as fi fost la fel de incantat de fr. cat de usa
Andros: sau o alta tara din europa
Nico: oricum, de curioasa sint fffffffffffffffffffffffffff curioasa
Andros: ma gandeam eu
Andros: si eu sunt pentru tine
Andros: si nerabdator
Andros: mama, sper sa-ti placa acolo
Andros: o sa fiu calare pe tine!
Andros: si pe blog
Nico: kiar ma gandeam azi sa fac o retrospectiva a celor 2 ani
Nico: sint atatea de zis!
Andros: daca ai timp ....
Nico: nu-mi vine sa cred k plec de aici
Andros: de ce?
Nico: e ciudat... sa stiu k nu ma mai intorc
Andros: te simti stabilita?
Andros: ai prins radacini?
Nico: pana acuma nu, dar acuma cand ma vad pusa in fata faptului implinit...
Nico: tu stii, ma uitam zilele astea asa... la cum arata camera mea
Nico: am tot aici, tot ce-mi trebuie, nu arata deloc a camera provizorie
Nico: kiar dak am tot negat asta pana acum
Andros: foarte bine ca nu arata
Andros: nici nu cred ca ti-ar fi placut sa iti reaminteasca tot timpul ca e provizorie
Andros: omul face locul
Andros: dar daca ramai, care e viitorul?
Nico: nu stiu, nu pot sa prevad mai departe de un an
Nico: asa a fost in ultimii 2 ani
Nico: si nici nu vreau sa stiu ce-o sa fie mai departe
Andros: tu nu simti ca vrei sa pleci de-acolo?
Nico: vreau sa-mi las marja de alegere
Nico: nu neaparat ca vreau... ci ca E TIMPUL sa plec de aici
Andros: sau ca ai stat destul?
Nico: exact
Andros: ce inseamna ca E TIMPUL?
Nico: k am stat destul
Andros: exact
Nico: k dak stateam mai mult incepeam sa prind radacini
Andros: EXACT!!
Nico: tu stii, mi se intampla sa vorbesc cu oameni si sa aud faze de genul.... "aaa, pai dupa ce am stat 4 ani aici, unde sa mai plec?"
Nico: sau... "ce, crezi k pot sa mai plec dupa atata timp?"
Nico: si mi se face frica sa mai stau
Andros: te inteleg
Andros: si a simti ca ai stat destul e la fel cu a vrea sa pleci de acolo, sa te misti
Andros: sa incerci altceva, diferit
Nico: adevarul e ca asta toamna, knd am venit iar la scoala, stiam/simteam ca nu mai vreau/nu o sa mai fiu aici in anul 3
Andros: despre asta vorbeam
Nico: nu stiam ce am de facut, sau cum trebuie sa procedez, nu stiam nici macar unde vreau sa merg, dar simteam cumva ca asta e ultimul an aici
Andros: si asteptam sa se intample ceva
Nico: si ca dak as mai fi stat un an, l-as fi simtit ca pe un esec... esecul de a nu fi reusit sa plec
Andros: da, foarte important asta
Andros: ma bucur ca ai reusit la penn.
Andros: stiu ca ai avut ceva de furca cu incercarile anterioare
Andros: washington/penn. parca erau, nu?
Nico: dap
Nico: pana la urma, cred k e mai bine penn dekt washington
Andros: ma gandesc ca ai simtit-o ca pe un esec faptul ca n-ai reusit cu washington-ul
Nico: mai bine pt mine
Andros: atunci
Nico: asa e
Nico: dar acum stiu k nu e... poate e kestie de carma
Nico: Penn ar fi trebuit sa fie pe lista cu washington, pe locul 2 la alegeri
Andros: aham
Nico: dar n-am trecut-o, din lipsa de timp si kef
Nico: si uite k tot acolo am ajuns
Iata si proba eficientei socratice! 10x Andros!
Andros: si la Penn cum o sa fie?
Andros: la fel?
Nico: nu, la penn ma duc doar cu stiintele politice
Nico: acolo nu pot sa le fac pe amandoua
Andros: si cu socio ce faci?
Andros: o lasi, banuiesc
Nico: o las un an
Nico: si apoi, mai vad eu, dak am kef sa fac si anul 3
Nico: ..pe undeva
Nico: dar cred k o sa am kef, imi place
Nico: anul asta a fost aiurea k n-am avut timp sa invat pt amandoua kt ar fi trebuit
Andros: aha
Nico: mi-ar placea sa-mi iau un an in care sa fac numai socio, sa am mai putine cursuri, dar sa ma ti calumea de ele si sa citesc
Andros: asta din franta are legatura cu penn, se recunosc una pe alta?
Nico: pai anul de la penn imi e recunoscut aici, si diploma o primesc tot de aici, cu mentiunea k anul 3 l-am facut la o univ "prietena"
Andros: aha, deci teoretic tot facultatea din fr. e cea importanta
Nico: da, k aici imi iau diploma
Andros: am inteles
Andros: bine ca ai avut optiunea de mers la penn.
Andros: adica, te bucuri ca te duci in tara tuturor posibilitatilor?
Nico: nici nu stiu..
Nico: da,in principiu
Andros: gandeste-te ca te duci peste ocean, cu totul alta mentalitate!
Nico: dar sint mult mai realista decat eram inainte sa vin in tara tuturor "libertatilor si egalitatilor"
Andros: eu as fi euforic de dimineata pana seara in fiecare zi
Andros: foarte bine
Nico: pai euforica eram si knd am venit aici... ai vazut si tu k nu e kiar asa
Andros: am vazut
Andros: cred ca si eu as fi fost
Andros: desi nu cred ca as fi fost la fel de incantat de fr. cat de usa
Andros: sau o alta tara din europa
Nico: oricum, de curioasa sint fffffffffffffffffffffffffff curioasa
Andros: ma gandeam eu
Andros: si eu sunt pentru tine
Andros: si nerabdator
Andros: mama, sper sa-ti placa acolo
Andros: o sa fiu calare pe tine!
Andros: si pe blog
Nico: kiar ma gandeam azi sa fac o retrospectiva a celor 2 ani
Nico: sint atatea de zis!
Andros: daca ai timp ....
Nico: nu-mi vine sa cred k plec de aici
Andros: de ce?
Nico: e ciudat... sa stiu k nu ma mai intorc
Andros: te simti stabilita?
Andros: ai prins radacini?
Nico: pana acuma nu, dar acuma cand ma vad pusa in fata faptului implinit...
Nico: tu stii, ma uitam zilele astea asa... la cum arata camera mea
Nico: am tot aici, tot ce-mi trebuie, nu arata deloc a camera provizorie
Nico: kiar dak am tot negat asta pana acum
Andros: foarte bine ca nu arata
Andros: nici nu cred ca ti-ar fi placut sa iti reaminteasca tot timpul ca e provizorie
Andros: omul face locul
Andros: dar daca ramai, care e viitorul?
Nico: nu stiu, nu pot sa prevad mai departe de un an
Nico: asa a fost in ultimii 2 ani
Nico: si nici nu vreau sa stiu ce-o sa fie mai departe
Andros: tu nu simti ca vrei sa pleci de-acolo?
Nico: vreau sa-mi las marja de alegere
Nico: nu neaparat ca vreau... ci ca E TIMPUL sa plec de aici
Andros: sau ca ai stat destul?
Nico: exact
Andros: ce inseamna ca E TIMPUL?
Nico: k am stat destul
Andros: exact
Nico: k dak stateam mai mult incepeam sa prind radacini
Andros: EXACT!!
Nico: tu stii, mi se intampla sa vorbesc cu oameni si sa aud faze de genul.... "aaa, pai dupa ce am stat 4 ani aici, unde sa mai plec?"
Nico: sau... "ce, crezi k pot sa mai plec dupa atata timp?"
Nico: si mi se face frica sa mai stau
Andros: te inteleg
Andros: si a simti ca ai stat destul e la fel cu a vrea sa pleci de acolo, sa te misti
Andros: sa incerci altceva, diferit
Nico: adevarul e ca asta toamna, knd am venit iar la scoala, stiam/simteam ca nu mai vreau/nu o sa mai fiu aici in anul 3
Andros: despre asta vorbeam
Nico: nu stiam ce am de facut, sau cum trebuie sa procedez, nu stiam nici macar unde vreau sa merg, dar simteam cumva ca asta e ultimul an aici
Andros: si asteptam sa se intample ceva
Nico: si ca dak as mai fi stat un an, l-as fi simtit ca pe un esec... esecul de a nu fi reusit sa plec
Andros: da, foarte important asta
Andros: ma bucur ca ai reusit la penn.
Andros: stiu ca ai avut ceva de furca cu incercarile anterioare
Andros: washington/penn. parca erau, nu?
Nico: dap
Nico: pana la urma, cred k e mai bine penn dekt washington
Andros: ma gandesc ca ai simtit-o ca pe un esec faptul ca n-ai reusit cu washington-ul
Nico: mai bine pt mine
Andros: atunci
Nico: asa e
Nico: dar acum stiu k nu e... poate e kestie de carma
Nico: Penn ar fi trebuit sa fie pe lista cu washington, pe locul 2 la alegeri
Andros: aham
Nico: dar n-am trecut-o, din lipsa de timp si kef
Nico: si uite k tot acolo am ajuns
Iata si proba eficientei socratice! 10x Andros!
Monday, May 14, 2007
Bãse?
Din Catavencu si total de acord:
In decurs de doua saptamani am oscilat de la un DA categoric, subiectiv pentru Basescu, la un NU chibzuit si obiectiv. Si uite ca vine Referendumul; eu nu m-am hotarat inca ce votez. Iata cateva din motivele MELE pentru unul sau altul din voturile posibile:
Basescu ramane presedinte pentru ca:
- In primul rand instabilitatea politica ma sperie; momentele de instabilitate sint intotdeauna periculoase si imprevizibile. Cursul normal al lucrurilor nu mai e valabil, valorile sint date peste cap si se ajunge la rezultate ne-gandite.
- Mi s-ar parea corect ca presedintele sa-si poata termina mandatul in liniste, sa aiba timp si atmosfera politica necesara pentru a face ce a promis in campanie. E drept ca lucrurile n-au mers prea departe de atunci, dar e vorba de o anumita echitate.
- Ma mai sperie si posibilitatea ca la alegeri anticipate opinia publica sa basculeze irational catre tabara diametral opusa - PSD (pentru ca, nu-i asa, romanii n-au nuante, e ori alba ori neagra).
- In primul rand am o speranta (ridicola poate), ca "din bube, mucegaiuri si noroi"-urile actuale s-ar putea ivi vreo figura politica proaspata, demna, credibila. (Deocamdata n-o vad, nici nu stiu din ce parte ar putea aparea).
- Nu-mi place ce se intampla de cand a venit Basescu la presedentie. Lucrurile treneaza, parca ne-am impotmolit. Nu e vina lui, dar nici nu cred ca e capabil sa ne scoata din inertia asta.
- Am senzatia ca votul asta se transforma intr-o campanie nationala de RAZBUNARE a lui Basescu. Nu ma simt deloc confortabil cu rolul asta al votului meu, ma revolta manipularea opiniei publice pe fata care se practica in perioada asta. Alegatorii ar trebui sa voteze din convingeri obiective, nu pentru carisma prezidentiala.
Azi am dat peste un articol al lui Traian Ungureanu, in asentimentul caruia ma pozitionez. O sa spicuiesc putin: "Fenomenul Basescu nu e nou. El repeta un ciclu cunoscut in istoria Romaniei: personalizarea unei aspiratii cu slaba sustinere in institutii".
"In momentul in care un personaj popular apare in centrul scenei, sistemul nu mai poate face nimic. Structurile politice sint surprinse si comit automat greseli care grabesc ascensiunea noului." Asta rezuma riscurile instabilitatii politice, conjugate cu riscurile carismei in politica. Reperele se uniformizeaza, facem tabula rasa.
Articolul e "sevã" in ansamblu, n-are rost sa privilegiez anumite consideratii in defavoarea altora. Dar tot nu ma ajuta in luarea deciziei. Dupa cum se poate observa, argumentele mele pentru un "nu Basescu" sint de ordin subiectiv, asta ar putea fi criteriul final. Si totusi... e vorba de "Ţãrişoara mea"; nu cred ca obiectivitatea pura e posibila.
Vad ca sondajul din stanga nu prea "misca" :) Cred sincer in metoda socratica - nasterea ideilor din dialog. Asa ca astept opinii. Cine, ce voteaza si de ce.
P.S. Categoria rulate se "opune" categoriei graseiate, a caror doua sinteza se gaseste la dublu.
Wednesday, May 9, 2007
Mda ziua Europei
De ziua europei, si in legatura directa cu incidentele post-electorale, in bratele cuiva de la facultate statea cu cinste si onor volumul frumos legat in coperta rosie "El magnifico. Fidel Castro". Proprietara parea destul de atasata de obiectul subversiv.
In amfiteatru, in aplauze generale, s-a facut cheta pentru plata amenzilor celor cativa tampiti care au dat foc la nushce, duminica. Unde mai pui ca si-au luat si 3 luni la rece. Numa bine, vine vara.
Bahahahahahaa! Cheta?!?!?!
In amfiteatru, in aplauze generale, s-a facut cheta pentru plata amenzilor celor cativa tampiti care au dat foc la nushce, duminica. Unde mai pui ca si-au luat si 3 luni la rece. Numa bine, vine vara.
Bahahahahahaa! Cheta?!?!?!
Tuesday, May 8, 2007
Holiday mood
The Rolling Stones - Little T & A
Pentru butoaiele in care ne scaldam, cu incredere ca zilele de vara n-au intrat in sac.
Pentru butoaiele in care ne scaldam, cu incredere ca zilele de vara n-au intrat in sac.
Monday, May 7, 2007
CPE reloaded
O zi intreaga de emotii, zi istorica, momentul adevarului - 20h00. Sarkozy presedinte.
Si dupa adevar potopul. Potopul de lacrimi in tabara adversa. In centrul Lyonului - place Bellecour - intrarile blocate de dube si camioane cu sirene, mascati cu pusti si masti; oamenii fug. Ma redirectioneaza, n-am voie sa intru cu masina in centru. Miros intepator, inchid geamul si recircul aerul. Gaze lacrimogene. Ma invart de vreo 2 ori in jurul centrului, pana la urma gasesc o straduta pe unde se poate intra. In piata multime de oameni, striga din cand in cand sincronizat... fum pe alocuri, bubuituri... nu stiu daca focuri de avertizare sau grenade sau gaze lacrimogene. Imi fac o cruce mare in forul interior si parchez masina. De la distanta, oameni fug din cand in cand intr-o anumita directie, ca niste curenti intr-o masa mare de oameni. Privesc si nu inteleg exact ce se intampla. E fascinant oricum. Vag sentiment de panica, singura intre oameni furiosi. Un drogat imi cere un foc - imi pare rau, n-am. Oamenii striga si fug in continuare din cand in cand, ii vad de departe... seamana exact cu o turma, fara nici o nota peiorativa.
Pana ma trezesc ca vine turma alerganda exact spre mine. Nu! Nu! Ati gresit directia! Ooook... calm. Ba nu! O sa ma calce in picioare! Ok, fug si eu ca sa nu fac nota discordanta, n-am chef sa ma ia cineva la bani marunti. Valul trece de mine si, si.... Nu! Se indreapta exact spre masina! Fuck... Ok, nu s-a urcat nimeni pe ea. Dar s-au oprit exact langa. Si eu care credeam ca sint destul de departe de miezul evenimentului. Studiez 2 secunde situatia, imi iau inima'n dinti si ma indrept cu incredere spre masina. Cheie si-am taiat-o! Pana nu-si dau astia seama ca n-am numar de Franta, si mai ales ca nu fac parte din categoria saracilor si oropsitilor (masina avand).
Mi-a luat ceva timp sa diger asta. Pe langa panica, adrenalina si tot tacamul, sentimentul de fond era de fapt frustrare ca nu sint in tara mea, ca nu ma pot integra in evenimentul ala (adica sint "hors sujet").
Varianta oficiala:
Jumatate de ora dupa anuntarea rezultatelor oficiale, 50 de oameni si protesteaza contra Sarko. Grupul se mareste, 1000 de tineri socialisti. Scandeaza impotriva "fascistilor", skinheads. La vaporul-restaurant inchiriat de partizanii Sarko pentru petrecere, unul dintre ei e batut si aruncat. In apa. In Rhone. Pubele arzande, sticle sparte, scaune care zboara. Vin jandarmii si disperseaza multimea: lagrimogene. "Franta nu mai exista", "Strada conduce", "Politie peste tot, justitie nicaieri". Scaunele de la Mac-Do gasesc intrebuintari diverse. Sit-in in fata politistilor.
Si dupa adevar potopul. Potopul de lacrimi in tabara adversa. In centrul Lyonului - place Bellecour - intrarile blocate de dube si camioane cu sirene, mascati cu pusti si masti; oamenii fug. Ma redirectioneaza, n-am voie sa intru cu masina in centru. Miros intepator, inchid geamul si recircul aerul. Gaze lacrimogene. Ma invart de vreo 2 ori in jurul centrului, pana la urma gasesc o straduta pe unde se poate intra. In piata multime de oameni, striga din cand in cand sincronizat... fum pe alocuri, bubuituri... nu stiu daca focuri de avertizare sau grenade sau gaze lacrimogene. Imi fac o cruce mare in forul interior si parchez masina. De la distanta, oameni fug din cand in cand intr-o anumita directie, ca niste curenti intr-o masa mare de oameni. Privesc si nu inteleg exact ce se intampla. E fascinant oricum. Vag sentiment de panica, singura intre oameni furiosi. Un drogat imi cere un foc - imi pare rau, n-am. Oamenii striga si fug in continuare din cand in cand, ii vad de departe... seamana exact cu o turma, fara nici o nota peiorativa.
Pana ma trezesc ca vine turma alerganda exact spre mine. Nu! Nu! Ati gresit directia! Ooook... calm. Ba nu! O sa ma calce in picioare! Ok, fug si eu ca sa nu fac nota discordanta, n-am chef sa ma ia cineva la bani marunti. Valul trece de mine si, si.... Nu! Se indreapta exact spre masina! Fuck... Ok, nu s-a urcat nimeni pe ea. Dar s-au oprit exact langa. Si eu care credeam ca sint destul de departe de miezul evenimentului. Studiez 2 secunde situatia, imi iau inima'n dinti si ma indrept cu incredere spre masina. Cheie si-am taiat-o! Pana nu-si dau astia seama ca n-am numar de Franta, si mai ales ca nu fac parte din categoria saracilor si oropsitilor (masina avand).
Mi-a luat ceva timp sa diger asta. Pe langa panica, adrenalina si tot tacamul, sentimentul de fond era de fapt frustrare ca nu sint in tara mea, ca nu ma pot integra in evenimentul ala (adica sint "hors sujet").
Varianta oficiala:
Jumatate de ora dupa anuntarea rezultatelor oficiale, 50 de oameni si protesteaza contra Sarko. Grupul se mareste, 1000 de tineri socialisti. Scandeaza impotriva "fascistilor", skinheads. La vaporul-restaurant inchiriat de partizanii Sarko pentru petrecere, unul dintre ei e batut si aruncat. In apa. In Rhone. Pubele arzande, sticle sparte, scaune care zboara. Vin jandarmii si disperseaza multimea: lagrimogene. "Franta nu mai exista", "Strada conduce", "Politie peste tot, justitie nicaieri". Scaunele de la Mac-Do gasesc intrebuintari diverse. Sit-in in fata politistilor.
Râsu-plânsului (Crème de la crème 2)
Vaaaaaaaaaaaaai... nici nu stiu cum sa incep a povesti aceasta incantatoare si cu totul neasteptata intamplare.
M-am dus sa (mai) depun niste hartii pentru Penn si m-am intalnit in biroul cu pricina cu viitoarea mea colega de exchange (IEP-ista comunista). Tocmai discuta rezultatul alegerilor cu Barbara, tanti care are grija de noi astia care plecam la Penn. Am cerut voie sa imprim niste kestii si mi-am vazut de treaba. Dar discutia m-a prins usor usor si am avut parte de un regal fara egal dom'le!
Tipa a tinut o pledoarie comunista ca la carte, daca ar fi auzit-o sefii ei probabil ar fi decorat-o cu o secera ceva. Doar ca in mijlocul discursului revoltato-infocat inep sa-i curga lacrimi din ochi... hm, I don't get it. Aaaaaaaaaaaaaa! Plange, doamnelor si domnilor! PLÂNGE pentru ca Sarkozy a iesit presedinte. Uite cum se duce Franta de rapa! Ce ti-e si cu francezii astia, nu-si dau ei seama ca numai comunismul ii poate salva!
A Ha, Ha, Ha!
Discurs demagogic, surd la contra-argumente, cu tonul ala de indoctrinat irecuperabil.
Mai grav mi se pare altceva si de data asta nu-i de ras. Se pare ca in urma cu 5 ani s-au organizat niste alegeri fictive la IEP Lyon (Institut d'Etudes Politiques, un fel de academie, referinta incontestabila in domeniu). Si la alegerile astea fictive, la care alegatori au fost tinerii ucenici politicieni, in turul doi au iesit 2 formatiuni de extrema stanga! LCR (Ligue Communiste Revolutionnaire) si inca una de nu mai stiu cum ii zice. Desigur, toate astea relatate de acelasi personaj, cu mandrie si emfaza. Pai mie mi se strange pielea-n spate cand aud asa ceva.
M-am dus sa (mai) depun niste hartii pentru Penn si m-am intalnit in biroul cu pricina cu viitoarea mea colega de exchange (IEP-ista comunista). Tocmai discuta rezultatul alegerilor cu Barbara, tanti care are grija de noi astia care plecam la Penn. Am cerut voie sa imprim niste kestii si mi-am vazut de treaba. Dar discutia m-a prins usor usor si am avut parte de un regal fara egal dom'le!
Tipa a tinut o pledoarie comunista ca la carte, daca ar fi auzit-o sefii ei probabil ar fi decorat-o cu o secera ceva. Doar ca in mijlocul discursului revoltato-infocat inep sa-i curga lacrimi din ochi... hm, I don't get it. Aaaaaaaaaaaaaa! Plange, doamnelor si domnilor! PLÂNGE pentru ca Sarkozy a iesit presedinte. Uite cum se duce Franta de rapa! Ce ti-e si cu francezii astia, nu-si dau ei seama ca numai comunismul ii poate salva!
A Ha, Ha, Ha!
Discurs demagogic, surd la contra-argumente, cu tonul ala de indoctrinat irecuperabil.
Mai grav mi se pare altceva si de data asta nu-i de ras. Se pare ca in urma cu 5 ani s-au organizat niste alegeri fictive la IEP Lyon (Institut d'Etudes Politiques, un fel de academie, referinta incontestabila in domeniu). Si la alegerile astea fictive, la care alegatori au fost tinerii ucenici politicieni, in turul doi au iesit 2 formatiuni de extrema stanga! LCR (Ligue Communiste Revolutionnaire) si inca una de nu mai stiu cum ii zice. Desigur, toate astea relatate de acelasi personaj, cu mandrie si emfaza. Pai mie mi se strange pielea-n spate cand aud asa ceva.
Sunday, May 6, 2007
In ograda vecinului... de Uniune
Vorbeam despre gandirea profound dihotomica… acum imi dau seama de unde vine – vine de la cei 50 de ani de Comunism. De la jumatatea de secol in care romanii n-au cunoscut decat partea paroxistica a politicii, dincolo de comunism nimic, totul inainte de. Pai de unde sa aiba romanii nuante atunci ? Si de ce ne miram ca alegatorul de rand voteaza dupa cum ii dicteaza INIMA si nu ratiunea. Leader-ii carismatici vor avea mereu un public garantat in Romania. Si spun « carismatic » in sensul rau, evident, pentru ca iti trebuie ceva mai mult decat carisma ca sa conduci o tara. Nu e un atac la adresa lui Basescu. Toti au fost carismatici in felul lor si pentru publicul lor (care s-a intamplat sa fie si cel mai numeros) – Iliescu, Constantinescu etc.
Francezii in schimb nu. De 200 de ani o tot intorc cand pe fata cand pe dos, mai calca in strachini dar macar au invatat cu ce se mananca viata politica. Uita-te
Ai putea avea impresia ca romanii percep campaniile electorale cu televizorul pe « mute ». Si mai ales trebuie sa fie ori alba ori neagra. Nu exista calede mijloc. Pai nu… N-a existat cale de mijloc timp de 50 de ani. Sub comunism orice era mai bun decat comunismul. De unde sa invete poporul sa judece cu finete ?... Ma urmariti ? E vorba de niste deprinderi culturale la care noi avem carente.
Francezii sint pasionati de politica. Toti. Si daca vreo unul spune ca nu-i place politica, tot stie sa-ti spuna de ce voteaza ce voteaza. E vorba de responsabilitate. Ei asta fac de ceva vreme incoace – politica. In contextul asta de efervescenta civica am trait discursul lui Basescu in Spania ca pe un shoc. Soc fata de campania electorala pe care o « patesc » de ceva vreme incoace aici. Cu imaginile proaspete din ambele parti comparatia se impune si e evidenta. Iti trebuie finete ca sa votezi Sarkozy cand esti platit
Thursday, May 3, 2007
Cu rotile!
Calc-ul meu sta pe doua pixuri. Ca sa raceasca mai bine cooler-ul si sa nu suprasolocitam device-urile cele noi. Pixurile sint din alea cu circumferinta hexagonala, dar tot mi se plimba calc-ul pe masa. Acuma na, suflu si-n iaurt.
Crème de la crème
Ieri s-au intalnit sa se confrunte; prima dezbatere publica intre cei doi candidati la turul 2, din 1995 incoace. Moment mult asteptat si comentat, transmis de majoritatea televiziunilor de profil. Miza era mare, Sego a tot insistat, Sarko a cedat pana la urma si a acceptat. S-au tras la sorti locurile in platou, Sego la stanga si Sarko la dreapta :) Timpii de vorbire au fost cronometrati, chiar daca Sarko a renuntat la 3 minute - gest profund simbolic, aluzie la calitatea discursului fata de cantitate.
Miza era mare mai ales pentru ca Sego e femeie, si orice agresivitate politica din partea lui Sarko ar fi putut fi interpretata ca misoginism. Situatie delicata; discutia a fost moderata de un moderator si o moderatoare.
Daca pana acum mai aveam dubii despre tactul lui Royal, acum m-am lamurit. A facut impresie de isterica imatura, raspunsuri in 2 peri de genul "nu sint nervoasa, sint enervata". Ton de lamentatie si, mi s-a parut mie, putina lipsa de respect fata de opozant. De multe ori am avut impresia ca il intrerupe doar de dragul de a nu-l lasa sa vorbeasca, afirmatii redundante si fara prea mult suport concret. Tonul general a fost de acuza defensiva, de aratat cu degetul. Intr-adevar, a facut exact ce se astepta de la ea, tinand cont ca toata stanga s-a unit impotriva lui Sarko, dar fara vreun acord in ce priveste planul politic. Dusmanul comun functioneaza mereu ca liant. Parca-i si vedeam pe istericii de la sindicatul studentesc care vorbesc de dragul de a se auzi vorbind. E important sa fii revoltat, enervat, revolutionar. Pe mine nu m-a convins.
Cat despre Sarko, a fost pus intr-o situatie delicata, nu si-a permis atacuri directe fata de adversar, dar le-a taxat acid pe ale ei, pentru cine a avut urechi de auzit.
Saptamana trecuta auzeam niste discutii revoltate despre "cum e posibil ca niste studenti sa fi votat Sarko???". Batalia e castigata dinainte pentru oamenii de stanga, ei oricum n-o sa-si skimbe votul din vanitate, spirit de turma si altele. Pacat ca Sarko a fost uneori prea subtil pentru genul asta de oameni.
Socio:
Totusi nu pot sa nu fiu de acord cu planul de pensii propus de Sego (desi nu stiu pe ce artificii economice se bazeaza ca sa-l finanteze). Sa ma explic. Muncitorii si inginerii ies la pensie la aceeasi varsta. Proportional, munictorii cotizeaza mai mult la pensii pentru ca au salariile mai mici. Problema e ca muncitorii si inginerii n-au aceeasi speranta de viata! Deci dupa ce au cotizat o viata intreaga si au muncit in conditii de risc, muncitorii nu prea apuca sa se bucure de pensie pentru ca mor repede. Mor repede din cauza stilului de viata si de munca. Inginerii cotizeaza mai putin (pentru ca, proportional, au salarii mai mari) si profita mai mult de banii publici de pensie pentru ca mor tarziu. Mor tarziu pentru ca au dus o viata sanatoasa, pentru ca au avut bani. Diferenta de speranta de viata intre cele doua categorii e de 7 ani... Inginerii au cu 7 ani mai mult timp sa consume banii statului la care au cotizat impreuna cu muncitorii. Se impune deci o evaluare a gradului de risc al muncii si o ajustare conforma a pensiei.
In alta ordine de idei, programele celor 2 difera fundamental la nivel ideologic: Sego vrea egalitate de fapt, adica la uniformizeze activ inegalitatile sociale, sa ia de la unii si sa dea la altii. Sarko vrea egalitate de drept, adica egalitate de sanse.
In Franta exista someri de profesie, nu e gluma. Au tot felul de strategii ca sa nu-si gaseasca de lucru (desi statul ii supravegheaza si ii cheama periodic la reorientari si alte alea), pentru ca e mai rentabil sa traiesti din somaj (banii publici) decat sa muncesti 8 ore pe zi pentru un salar cu putin mai mare decat alocatia de somaj. A vous de juger.
Wednesday, May 2, 2007
BIG shit happened
Problemele cu hardughia s-au succedat in timp scurt. Ultima excursie la service a fost ieri, printr-o fericita intamplare nenea venise la birou sa-si termine contabilitatea de sfarsit/inceput de luna. M-am dus cam c-o falca'n cer si una'n pamant dupa ce abia il luasem de acolo si iar murise. Sa nu mai zic cand am aflat ca nici cooler-ul, nici windows, nici ram-ul nu mai erau de vina acum, ci hardul. Pai cum, dupa ce am platit o caruta de bani pentru un diagnostic asa pe ochi frumosi, astia sa se balbaie de la o zi la alta... Si ca sa-mi demonstreze ca hardul e de vina, l-am pus la calculatorul lor, care avea evident probleme de citire. Am apucat sa vad cateva firmituri de date, dupa care nimic. Si aia a fost! De-atunci nimic, deci nici posibilitate de recuperare...
Calc-ul - mi l-au dat azi resuscitat complet dupa lavaj "cerebral". Mi-au dat si hardul vechi inapoi. Mare mahnire mare. De ceva timp incoace imi tot ziceam ca trebuie sa salvez chestii pe cd-uri sau ceva. Dar na... "Moartea lui Ivan Ilici" - nu ti se poate intampla chiar tie!
Bad karma?
Calc-ul - mi l-au dat azi resuscitat complet dupa lavaj "cerebral". Mi-au dat si hardul vechi inapoi. Mare mahnire mare. De ceva timp incoace imi tot ziceam ca trebuie sa salvez chestii pe cd-uri sau ceva. Dar na... "Moartea lui Ivan Ilici" - nu ti se poate intampla chiar tie!
Bad karma?
Subscribe to:
Posts (Atom)
