Facebook recommended I become friends with my mom

In conditiile in care eu si mama nu avem acelasi nume.. Nici nu stiam ca mama are cont de FB :))
Nu sint convinsa ca e o idee buna totusi.

Expat's dilemma

Ok, am cautat si NU am gasit impresii pertinente despre stagiile din Romania. Asa ca o sa scriu eu ce stiu deocamdata si ce ma framanta, sperand sa primesc niste puncte de vedere ajutatoare, eventual bazate pe experiente.

Tanara expat' absolventa si in curs de absolvire cauta stagiu interesant si motivant in capitala de bastina, oras al tuturor posibilitatilor, fara experienta la fata locului. Trimite aplicatii din proprie initiativa la firme mai mult sau mai putin renumite, merge la interviuri si ramane cu 2 variante short-listed:

- mega-agentia, premiata si recunoscuta, printre primele brand-uri de advertising readily available in mintea oricarui (ne)cunoscator, prezenta pe toate pietele concurentiale din lume, cu rezultate si impact vizibile cu ochiul liber. Stagiu neplatit, remunerat doar cu numele agentiei pe CV.

- agentia de apartament, cu imagine mai mare decat este de fapt, cu oameni tineri si pragmatici, cu scrumiere in birou. Stagiu platit la nivel new-entry.

As vrea sa stiu in ce masura, intr-o agentie mare, un stagiar chiar apuca sa puna osul la treaba, la treburi decente adica, si cat se sinchisesc mai marii de el. Ca la agentia mica m-am lamurit ca, vrei nu vrei, e de treaba si riscul statului degeaba e scos din schema.

Stagiara aspiranta vrea sa invete lucruri utile si sa se lamureasca daca, mai devreme sau mai tarziu, e rost de venit inapoi in tara si de ce si cum. Si mai vrea sa stie daca se pot face bani din publicitate si daca-i place sa lucreze in afaceri dintr-astea. Prea multe pretentii?

Aspiranta crede ca oricat ar fi de greu numele agentiei mari, un stagiu neplatit fara sanse reale de angajare la sfarsit (pentru ca imposibilitate de ramanere la fata locului pe timp indelungat) nu merita. Adica un stagiu neplatit li se ofera si studentilor autohtoni, si, fara a fi obraznica, investitia in studii in strainatate nu e de ici de colo. Investitia asta e a mea in termeni de timp si efort, a altora in termeni de bani. Iar studentii autohtoni nu cred ca au apucat sa lucreze pe cazuri concrete de marketing, in care stii care a fost bugetul Starbucks pentru nushce campanie, unde au dat gres, cum ar face ei a doua oara si, mai ales, cum ai face tu in locul lor. Adica, in afara de motivatie si entuziasm, stagiara aspiranta mai vine si cu oareshce competente de care ai nevoie (si atunci platesti) sau n-ai nevoie (si atunci iti iei stagiar de la SNSPA). Sa nu mai vorbim de munca in sine, oricare ar fi ea. Pana la urma, munca trebuie platita, chiar si simbolic, nu? Prea multe pretentii?

Pe de alta parte, daca tot vin in tara de la capatul lumii, despre care probabil ca americanii nu stiu pe ce continent e, macar mega-compania e recunoscuta peste tot in lume.

Si pe de alta parte, compania de apartament e muult mai friendly decat wanna-be-ii cool si juicy, si mai si plateste corect.

Acum problema se pune in felul urmator:
- n-am negociat salariu la interviu cu mega-compania, pentru ca nu stiam de pe ce termeni negociez si pentru ca oferta platita a venit dupa aceea.
- intre timp, munca voluntara incepe sa sune a exploatare.

DECI: in ce masura e "nesimtit" sa ceri un salariu simbolic ulterior interviului, pretextand o oferta mai buna + neramanere in companie dupa stagiu + competente competitiv mai bune decat ale altora + diploma in mana (spre deosebire de studenti necalificati inca) + munca efectiva, fara sa invocam experienta internationala (asta mi s-ar parea si mie nesimtit)?

Tanara expat' s-ar bucura de niste pareri obiective cu radacini in realitate. Realitatea autohtona, ca la capitolul asta sta prost. Daca stie cineva (fosti) stagiari in publicitate in romania, send'em to me!

NAI Evolis - Cand aparentele nu inseala

De cand am inceput eu stagiul asta, ma tot revolt in sinea mea, iar din cand in cand ma revolt cu voce tare la biroul de RH. Motivele sint o sumedenie si sint inlantuite; mai nimic din ce-am discutat nu s-a tradus prin acte sau fapte. Si ii vad in fiecare zi pe oamenii astia si tot nu-mi vine sa cred cu cat tupeu imi spun ca "da' oricum, era neoficial ce discutasem". Greseala mea, ca am crezut pana in ultima clipa ca niste oameni de la RH ar avea niste principii, chiar si fragile. Sint niste curve. Singura apologie pe care si-o fac ei insisi e ca asa a venit ordin de la directiune. Ceea ce nu face decat sa transmita proasta imagine persoanei care incarneaza "directiunea".
Putin imi pasa pana la urma, cine si de ce; NAI Evolis a avut fata de mine o atitudine de magar. Si nu numai fata de mine, ci fata de mai toti stagiarii. Iar daca sint vreo unii mai vechi in firma care au obtinut in scris ce li se cuvenea, asta e o chestiune de hazard si nu de principii etice profesionale.
Ma rog... ideea e ca dupa ce ma revolt, daca trece putin timp ma fac ca uit; ca sa fie totul bine, sa lucram in pace si bla bla. Ei, acum ca mai am o zi de stagiu, eu inca nu am nici un contract, nici o conventie, nici un document nimic. Ca sa-mi spuna desteptii pamantului ca "oricum era neoficial ce mi s-a spus la interviu si ulterior".
Mi-e lehamite sa intru in detalii. Ideea e ca pe site-urile de internship review, directiunea a dat dispozitie ca anumiti stagiari, care ar fi avut intr-adevar ceva de pierdut in caz contrar, sa publice niste review-uri favorabile ca sa mai creasca un pic rating-ul. Deci pana aici s-a ajuns.
E o vrajeala de la cap la coada. Dupa ce imi voi fi primit si putinul cuvenit pe luna august si scrisoarea de recomandare, probabil o sa public ceva in fraceza despre preaminunata NAI Evolis, macar altii dupa noi sa nu se mai arda.
Altfel, am impresia ca e si in Romania o franciza NAI, sint curioasa acolo cum se intampla lucrurile.