Showing posts with label 19m². Show all posts
Showing posts with label 19m². Show all posts

Tuesday, July 31, 2007

Despre niste puncte de vedere

Iminenta "trecere" se apropie, iar eu incerc sa-mi fac temele constiincios. Pe langa mormanele de hartii, mailuri, confirmari, formulare, am gasit de cuviinta sa rasfoiesc putin din Radu Pavel Gheo (scrie foarte frumos despre cum a castigat el la loteria vizelor de america, despre cum s-a dus acolo si cum s-a intors in Romania dupa un an).
Analogia situatiilor e frustranta, el a aplicat la loteria vizelor si le-a obtinut, eu am aplicat la loteria exchange-urilor si l-am obtinut, pe undeva "malgre moi" cum ar zice francezul, adica fara sa fi vrut cu adevarat. Incerc asadar o senzatie de profunda iminenta, in masura in care alerg in urma evenimentelor si imi e peste putinta sa le schimb. Nu ca n-as putea sa nu ma urc in avion de exemplu, dar recunosc ca n-am atata sange rece. Intre ciocan si nicovala nu pot decat sa ma conformez contextului si sa iau decizii "de bun simt".
Citind din Radu Pavel Gheo, insa, am incercat si senzatii de... "I don't get it". Stii, "le langage est source de malentendus" zise vulpea si se mai domestici un pic. Vulpea aia din "Le petit prince". Pentru ca el opune America Europei, in care se confunda vag si identitatea romaneasca. Or, Europa nu e numai Romania, si asta cu atat mai mult cu cat Romania nu e occident.
Asa se face ca am ratat hazul povestirii despre rolul si locul artei in societatea americana. Zice-se ca ar face parte din cotidianul cetatenilor, ca ar fi coborat din turnul ei de fildes (ea, arta) printre pamantenii de rand si ar servi scopurilor sociale. Si ce-i cu asta, imi sta mie pe limba. Pai da, pentru ca doi ani de zile am invatat intr-o imensa opera de arta.



In cazul asta, arta a coborat printre plebe in anii '70 si a fost destinata studentilor. Facultatea arata ca o suburbie abandonata, din farmecul initial a ramas un rictus surd, rece. Universitatea cea fara usi, deci fara oprelisti, deci deschisa tuturor, democratizata, are acum aer de epava a idealurilor saptezeci-ste. Era vremea cand Bourdieu descoperise ca scoala mentine inegalitatile sociale si cand studentii iesisera in strada pentru a democratiza invatamantul, adica pentru a-l face accesibil clasei de jos. Mai trist e ca epava asta inca mai suscita asemenea idealuri, care se fac auzite relativ frecvent prin greve, de exemplu. Inertia, zic eu, are cea mai mare vina pentru ce se intampla in mediul studentesc lyonez, in masura in care cererile studentilor comunisti sint desuete dintr-o mie de motive, poate cel mai hilar fiind anacronismul. Ele erau plauzibile in anii '70, dar de atunci, opinia publica a evoluat si motivele de ingrijorare cotidiene sint altele. Totusi se mai aud din cand in cand slogane revolutionare, inspirate si mentinute cum spuneam, subliminal, de imensa opera de arta in care toti ne-am facut veacul, cladirea universitatii de la Bron.

Iata deci de unde perplexitatea mea la citirea povestioarei despre democratizarea artei. Iar pentru mine orice democratizare e oarecum sinonima cu plebeizare... (vezi nota usor peiorativa).

Radu Pavel GHEO, Adio, adio, patria mea cu î din i, cu â din a, Polirom

Thursday, June 7, 2007

Big bug

Vroiam sa scriu despre ce-am mai facut in ultima vreme... doar ca tocmai a intrat o zburatoare mare si neagra in camera. Eu ma panichez foarte tare in cazuri din astea si e unul dintre momentele in care imi doresc un "barbat in casa" :)) Nu-mi pot dezlipi ochii de la chestia neagra, sta pe tocul geamului si nu-mi doresc decat sa stea acolo pana iese Sinzi de la dus, macar sa nu fiu singura in fata dusmanului!

Asaa... a zburat... s-a balbait prin camera si a cazut in bec. Ca asa sint becurile mele, capcane de muste. Uf! Intre timp m-am mutat temporar pe hol.

Asta e unul din evenimentele recurente din 19m². Waaaa... si mai sint niste tantari uriasi... care nu pisca, ci sint doar uriti... asta a fost traumatizant cand am ajuns aici si m-am vazut singura in fata dihaniilor. O data tin minte ca l-am lipit pe unul de perete dar n-am mai avut curaj sa-l si dezlipesc de acolo... a doua zi cand m-am "imbarbatat" eu pe mine sa-l dezlipesc de pe calciul alb al peretilor mei de zi cu zi... s-a descompus si a trebuit sa-l dezlipesc picior cu picior. Brrrrrrrrrr

Wednesday, May 30, 2007

Interlude

Am asezat maculatura in ordine, in dosarele colorate care mi-au mai ramas de semestrul trecut. Tura asta chiar a trebuit sa le inghesui. Mi-au mai ramas ceva cursuri transversale care au incaput in Anul I sem. 1 :) Fara nostalgii, fara atasamente... Pentru ca Guerrilla Social Club cu Oculeanu, si pentru ca niste cubane si portoricane si bose superb inlantuite si mixate pe alocuri. Clave si conga si bongos... n-am reusit niciodata sa aud clave, stiu doar ca exista si pot sa-mi dau seama cum ar trebui sa bata pe masura, dar de auzit n-o aud niciodata :(
Mi s-au terminat brichetele, nu tigarile! Am devastat "colectia" de cutii de chibrituri de prin locuri indepartate. Hartii am facut saptamana asta, si-o sa mai tot fac. Mi-a ajuns!
Maine vine Sinzi, counting the hours :)

Sunday, May 27, 2007

Gala la rece

Sau cu ce-am ramas eu din povestea asta...

Pai principalul motiv pentru care m-am dus, desi aveam o presimtire ca va fi exact asa cum a fost, era nevoia de multime/foule. Pentru ca in timpul examenelor ma abtinusem de la contacte sociale cu oameni nu-prea-cunoscuti. Si pentru ca am ramas cu o anume frustrare de cand am fost in centru in seara alegerilor. Ok, incerc sa cosmetizez ce s-ar putea numi simplu spirit gregar. As include asta la drepturile omului, dar asta e alta poveste.
Eram curioasa sa-mi vad colegii, aia comunistii, beti si sociabili. Nu prea s-a intamplat. Doar pe cativa i-am simtit "aproape", cu vreo 2 nu mai vorbisem niciodata dar s-au dovedit mai umani decat as fi crezut.
Restul nu si-au dat jos mastile. Prea ocupati cu salvarea si pastrarea bunelor aparente. Hi hi hi, ha ha ha. Tot felul de "bichettes" si "misstinguettes" (caprioare si domnisorele - astea fiind apelative de la fete pentru fete; btw, eu m-am simtit instinctiv jignita cand mi s-a spus prima data "bichette". Mi-a luat ceva timp sa ma lamuresc ca-i de bine) asa, deci, care mai de care mai sprintare, fiecare cu cate o nota exagerata si de prost gust (ma rog, dupa gustul meu) - fie ca era atitudinea excesiv expansiva si isterica, sau aroganta suverana sau pur si simplu scurtimea "shortului" de plaja... da' despre asta nu mai zic ca nu-i frumos.
Cu toate astea, cred ca a fost prima data cand mi-a fost drag de colegii mei. Unii dintre ei nici nu stiau ca nu's frantuzoaica... am luat-o ca pe o insulta :)) Altul m-a intrebat cu titlu de repros ca de ce-am fost asa "discreta" pan'acum.

Acum mi-e bine. Sint in pace cu mine. In principiu am reusit ce mi-am propus (cam orbeste) in septembrie trecut. Am dormit 12 ore si nu mi-e rusine. Si asta nu'nseamna ca ma culc pe victorie! :))

Friday, May 25, 2007

Gala

Gala studentilor de la Drept si Stiinte Politice. Evenimentul monden al anului, in domeniu. Nu, n-a fost vorba de discursuri si premii. A fost CocoBango. DiscoSisco. Soiree en boite. Nu, nici macar "clubbin" n-a fost. A fost ceva penal in ultimul hal, pentru care toata lumea si-a pus tzol festiv, si hai... la gramada cu noi!
Am luat belet de la facultate, mi-am pus decolteul si m-am intalnit cu fetele sa ne machi(e)m impreuna inainte de marea depravare. Aaaa, si cand am iesit din casa am pus mana cu incredere pe manerul unei usi plina de lipici sau ce naiba o fi fost, ca am avut ce curata un sfert de ora :)) Nu, nu se curata cu sapun, doar cu detergent de vase si partea aspra a buretelui de vase. Motiv pentru care Laurie a coborat degeaba sa m-astepte la metrou, pentru ca eu am intarziat "grave". De fapt ieri au fost tot felul de gale prin Lyon, de pe la mai toate scolile care se respecta. Cineva s-o fi gandit sa ne inveseleasca asa, inainte. :D
Oameni fancy in transportul in comun, printre care si colegi de-ai mei. In metrou ma intalnesc cu Alice... mergi la Laurie? Si eu. Ce bine, altfel nu prea as fi stiut cum sa gasesc blocul.
La CocoBango - care era undeva ascunsa asa dubios dar na, afara-i vopsit gardul si'nauntru... - pai inauntru... Wa. Nici nush ce sa zic. Eu n-am mai fost la DiscoSisco de pe la ineputul liceului, cand mergeam si beam pe boxe cu Sinzi si jucam folbal pe ring cu bidoane goale. (Nu, aici n-am facut asa). Deci la DiscoSisco nu s-a schimbat NIMIC de cand am fost eu ultima data, variabila timp-spatiu n-are nici un efect. Aceeasi atmosfera austera oarecum la inceput, si de bodega de pe la vreo 1 incolo.
Flornache didn't show up, asa ca mi-am vazut de treaba si am incercat sa rentabilizez investitia. Open bar pentru fete, adica punch gratis cat te tine. Doar ca punch-ul ori n-avea deloc, ori doar o infima cantitate de alcool. Damn! Ok. Mai aveam o "conso" (consumatie) inclusa in pret, hai macar asa... Tarie sa fie, ca si-asa-i putina. Apoi m-am enervat ca nu m-am dus cu masina... noah, eu credeam c-o sa fie alcool si din astea.
Vrajelile de rigoare. Am "combinat-o" pe Alice :))))))) Asta a fost haios. Ma rog... eu n-aveam nici o treaba in principiu, dar Laurie a insistat. Ar fi fost intr-adevar o treaba grea pentru un singur om, in conditiile in care aveam de gerat 3 alti oameni. Alice care nu prea stia ce se intampla, un tip care se tot tinea dupa ea si cu care ea ar fi fost in stare sa plece acasa si printul oropsit care de 3 luni nu-ndraznea sa faca vreun pas spre Alice si care acu'si mai vedea si visul spulberandu-i-se.

Am avut asa o stare de irascibilitate in ultimele zile, ca am evitat cam orice contact social mai lung de 15 minute. Examene unele peste altele, stres, nedormit etc. M-a cam vlaguit sesiunea asta. Cel mai greu de suportat a fost examenul de ieri, pentru ca toata lumea terminase, numai eu si alti cativa mai aveam de dat mondializarea. Dupa toata treaba asta, nu mai eram om. Nici stres, nici frustrare, nici usurare pentru ca terminat, nici excitement pentru ca gala, nici macar oboseala. Zombie tata.

Acu ma duc sa mananc de dimineata cu niste oameni care mananca de pranz.

Tuesday, May 22, 2007

Din intelepciunea populara

Heureux l'étudiant qui comme la rivière peut suivre son cour sans quitter son lit.

Fericit studentul care, precum râul, poate sa-şi urmeze cursul fara sã-şi pãrãseascã patul.



Sesiune pan' la gat. O saptamana, atat dureaza. Pana sa realizezi ca a inceput, numa' se si termina. Ca la dentist, ca sa nu doara. Moaaama, si cand ii aud pe aia de la socio ce se mai plang! Au 2 examene. DOUA! Pentru ca restul s-au dat in timpul semestrului.

Deci "quand reverrai-je mon petit village?..." Asta nu mai traduc. Uite-asa. Prea faina aliteratia :P

Wednesday, May 16, 2007

Duios


Bai Flornache...
Tu nu stii ca eu te vad. Te-am vazut si azi, inainte de examen, cand ai bagat capul cu par in ochi pe usa, doar ca sa te convingi ca nu mai e loc de tine la parter. Cu gulerul tau scortos si mapa de carton verde sub brat. Si cand stai cu capul intre umeri pentru ca nu vrei sa atragi atentia. Si cand vorbesti de rasuna amfiteatrul de vocea aia guturala; ma rog, atunci nu te vad, pentru ca tu esti exact deasupra mea, dar te vad cu mintea si cu urechile. Si cand dormi sau casti cu nerusinare in mijlocul cursului, tot cu nerusinare te-as... in fine. Si cand te plimbi cu tigara, te uiti in jos si mustacesti de parc-ai fi tata lor. Stii tu... duios Flornache trecea.
Bai Flornache.

Se inchide cercul

Postul asta deschide o retrospectiva a celor 2 ani in Lyon. E ciudat... incep sa constientizez ca o sa plec. De vreo cateva zile ma tot gandesc cum sa fac sa-mi incapa toate cate am de luat acasa... Sint atatea de zis. Bune si rele, dar toate ale mele trairi si simtiri de aici, din cei 19m² adunate. Se inchide cercul.


Andros: si la Penn cum o sa fie?
Andros: la fel?
Nico: nu, la penn ma duc doar cu stiintele politice
Nico: acolo nu pot sa le fac pe amandoua
Andros: si cu socio ce faci?
Andros: o lasi, banuiesc
Nico: o las un an
Nico: si apoi, mai vad eu, dak am kef sa fac si anul 3
Nico: ..pe undeva
Nico: dar cred k o sa am kef, imi place
Nico: anul asta a fost aiurea k n-am avut timp sa invat pt amandoua kt ar fi trebuit
Andros: aha
Nico: mi-ar placea sa-mi iau un an in care sa fac numai socio, sa am mai putine cursuri, dar sa ma ti calumea de ele si sa citesc
Andros: asta din franta are legatura cu penn, se recunosc una pe alta?
Nico: pai anul de la penn imi e recunoscut aici, si diploma o primesc tot de aici, cu mentiunea k anul 3 l-am facut la o univ "prietena"
Andros: aha, deci teoretic tot facultatea din fr. e cea importanta
Nico: da, k aici imi iau diploma
Andros: am inteles
Andros: bine ca ai avut optiunea de mers la penn.
Andros: adica, te bucuri ca te duci in tara tuturor posibilitatilor?
Nico: nici nu stiu..
Nico: da,in principiu
Andros: gandeste-te ca te duci peste ocean, cu totul alta mentalitate!
Nico: dar sint mult mai realista decat eram inainte sa vin in tara tuturor "libertatilor si egalitatilor"
Andros: eu as fi euforic de dimineata pana seara in fiecare zi
Andros: foarte bine
Nico: pai euforica eram si knd am venit aici... ai vazut si tu k nu e kiar asa
Andros: am vazut
Andros: cred ca si eu as fi fost
Andros: desi nu cred ca as fi fost la fel de incantat de fr. cat de usa
Andros: sau o alta tara din europa
Nico: oricum, de curioasa sint fffffffffffffffffffffffffff curioasa
Andros: ma gandeam eu
Andros: si eu sunt pentru tine
Andros: si nerabdator

Andros: mama, sper sa-ti placa acolo
Andros: o sa fiu calare pe tine!
Andros: si pe blog
Nico: kiar ma gandeam azi sa fac o retrospectiva a celor 2 ani
Nico: sint atatea de zis!
Andros: daca ai timp ....
Nico: nu-mi vine sa cred k plec de aici
Andros: de ce?
Nico: e ciudat... sa stiu k nu ma mai intorc
Andros: te simti stabilita?
Andros: ai prins radacini?
Nico: pana acuma nu, dar acuma cand ma vad pusa in fata faptului implinit...
Nico: tu stii, ma uitam zilele astea asa... la cum arata camera mea
Nico: am tot aici, tot ce-mi trebuie, nu arata deloc a camera provizorie
Nico: kiar dak am tot negat asta pana acum
Andros: foarte bine ca nu arata
Andros: nici nu cred ca ti-ar fi placut sa iti reaminteasca tot timpul ca e provizorie
Andros: omul face locul
Andros: dar daca ramai, care e viitorul?
Nico: nu stiu, nu pot sa prevad mai departe de un an
Nico: asa a fost in ultimii 2 ani
Nico: si nici nu vreau sa stiu ce-o sa fie mai departe
Andros: tu nu simti ca vrei sa pleci de-acolo?
Nico: vreau sa-mi las marja de alegere
Nico: nu neaparat ca vreau... ci ca E TIMPUL sa plec de aici
Andros: sau ca ai stat destul?
Nico: exact
Andros: ce inseamna ca E TIMPUL?
Nico: k am stat destul
Andros: exact
Nico: k dak stateam mai mult incepeam sa prind radacini
Andros: EXACT!!
Nico: tu stii, mi se intampla sa vorbesc cu oameni si sa aud faze de genul.... "aaa, pai dupa ce am stat 4 ani aici, unde sa mai plec?"
Nico: sau... "ce, crezi k pot sa mai plec dupa atata timp?"
Nico: si mi se face frica sa mai stau
Andros: te inteleg
Andros: si a simti ca ai stat destul e la fel cu a vrea sa pleci de acolo, sa te misti
Andros: sa incerci altceva, diferit
Nico: adevarul e ca asta toamna, knd am venit iar la scoala, stiam/simteam ca nu mai vreau/nu o sa mai fiu aici in anul 3
Andros: despre asta vorbeam
Nico: nu stiam ce am de facut, sau cum trebuie sa procedez, nu stiam nici macar unde vreau sa merg, dar simteam cumva ca asta e ultimul an aici
Andros: si asteptam sa se intample ceva
Nico: si ca dak as mai fi stat un an, l-as fi simtit ca pe un esec... esecul de a nu fi reusit sa plec
Andros: da, foarte important asta
Andros: ma bucur ca ai reusit la penn.
Andros: stiu ca ai avut ceva de furca cu incercarile anterioare
Andros: washington/penn. parca erau, nu?
Nico: dap
Nico: pana la urma, cred k e mai bine penn dekt washington
Andros: ma gandesc ca ai simtit-o ca pe un esec faptul ca n-ai reusit cu washington-ul
Nico: mai bine pt mine
Andros: atunci
Nico: asa e
Nico: dar acum stiu k nu e... poate e kestie de carma

Nico: Penn ar fi trebuit sa fie pe lista cu washington, pe locul 2 la alegeri
Andros: aham
Nico: dar n-am trecut-o, din lipsa de timp si kef
Nico: si uite k tot acolo am ajuns

Iata si proba eficientei socratice! 10x Andros!

Thursday, March 29, 2007

Anul trecut pe vremea asta



a se actiona cu incredere butonul repeat

In alta ordine de idei... mi-e somn, va mai zic maine ce si cum despre zilele mele de azi.

Monday, March 26, 2007

Lupu'si schimba ora dar naravul ba

Sambata spre duminica s-a schimbat ora. Vai, ingrozitor!

Timpul meu e cu totul si cu totul relativ, si intotdeauna de partea mea. Asa se face ca cele 5 minute alocate plecatului la scoala sau in alte parti de soare pline se transforma mereu in 15 si Nico intarzie in stilul ei caracteristic. Noroc ca TCL-ul (transporturile pe linie si roti in Lyon) mai face faze din cand in cand si poate constitui un alibi destul de plauzibil. Dar nu-i nimic, au fost luate masuri si ceasurile mobile (de mana si de telefon) au fost ajustate cu 5 minute inainte tocmai pentru a contracara aceasta relativitate mereu ascendenta. De cand am pierdut insa ceasul de mana nu prea mai stiu cat e ceasul. Cat despre cel de la telefon nu mai stiu exact cu cate minute e inainte. Sa mai spun ca la calculator am ora Romaniei...

Deci timpul meu e o medie subiectiva intre toate ceasurile astea care mai de care + chef sau ne-chef, pozitia luminii solare fata de obiectele din camera etc.

Anyway, we-ul trecut a fost unul complet atemporal (si profund bourdieusian); nicaieri de mers la o anumita ora, nimic de trimis pana la un anume termen, nici un ultim tramvai de noapte de prins. Deci schimbarea de ora nu m-a afectat.

Pana azi dimineata. Azi dimineata am facut niste salturi in timp succesive (can you imagine that???), insotite de emotiile de rigoare. Ceasul electronic arata 10 fara ceva. Primul salt: deci e 11. Bai ce mult am dormit, ce rusine mi-e de mine. Pusesem mobilul sa sune la 9 (dar se intampla din ce in ce mai frecvent sa nu-l aud). Ma uit la ceasul de pe mobil, 9 fara ceva. Saltul 2: aaaa deci e 9! de fapt ceasul nici n-a apucat sa sune! Hehe, for once ahead the time!!! Deschid calcul (ora se modifica automat), ora Romaniei, care e oricum cu o ora in plus fata de Fr (mereu uit). Imi amintesc ca e cu o ora in plus si ajung in sfarsit la timpul real si la concluzia ca primul ceas, cel electronic avea dreptate. Era tarziu.

Cumplit! Bine ca s-a terminat!