Ok, am cautat si NU am gasit impresii pertinente despre stagiile din Romania. Asa ca o sa scriu eu ce stiu deocamdata si ce ma framanta, sperand sa primesc niste puncte de vedere ajutatoare, eventual bazate pe experiente.
Tanara expat' absolventa si in curs de absolvire cauta stagiu interesant si motivant in capitala de bastina, oras al tuturor posibilitatilor, fara experienta la fata locului. Trimite aplicatii din proprie initiativa la firme mai mult sau mai putin renumite, merge la interviuri si ramane cu 2 variante short-listed:
- mega-agentia, premiata si recunoscuta, printre primele brand-uri de advertising readily available in mintea oricarui (ne)cunoscator, prezenta pe toate pietele concurentiale din lume, cu rezultate si impact vizibile cu ochiul liber. Stagiu neplatit, remunerat doar cu numele agentiei pe CV.
- agentia de apartament, cu imagine mai mare decat este de fapt, cu oameni tineri si pragmatici, cu scrumiere in birou. Stagiu platit la nivel new-entry.
As vrea sa stiu in ce masura, intr-o agentie mare, un stagiar chiar apuca sa puna osul la treaba, la treburi decente adica, si cat se sinchisesc mai marii de el. Ca la agentia mica m-am lamurit ca, vrei nu vrei, e de treaba si riscul statului degeaba e scos din schema.
Stagiara aspiranta vrea sa invete lucruri utile si sa se lamureasca daca, mai devreme sau mai tarziu, e rost de venit inapoi in tara si de ce si cum. Si mai vrea sa stie daca se pot face bani din publicitate si daca-i place sa lucreze in afaceri dintr-astea. Prea multe pretentii?
Aspiranta crede ca oricat ar fi de greu numele agentiei mari, un stagiu neplatit fara sanse reale de angajare la sfarsit (pentru ca imposibilitate de ramanere la fata locului pe timp indelungat) nu merita. Adica un stagiu neplatit li se ofera si studentilor autohtoni, si, fara a fi obraznica, investitia in studii in strainatate nu e de ici de colo. Investitia asta e a mea in termeni de timp si efort, a altora in termeni de bani. Iar studentii autohtoni nu cred ca au apucat sa lucreze pe cazuri concrete de marketing, in care stii care a fost bugetul Starbucks pentru nushce campanie, unde au dat gres, cum ar face ei a doua oara si, mai ales, cum ai face tu in locul lor. Adica, in afara de motivatie si entuziasm, stagiara aspiranta mai vine si cu oareshce competente de care ai nevoie (si atunci platesti) sau n-ai nevoie (si atunci iti iei stagiar de la SNSPA). Sa nu mai vorbim de munca in sine, oricare ar fi ea. Pana la urma, munca trebuie platita, chiar si simbolic, nu? Prea multe pretentii?
Pe de alta parte, daca tot vin in tara de la capatul lumii, despre care probabil ca americanii nu stiu pe ce continent e, macar mega-compania e recunoscuta peste tot in lume.
Si pe de alta parte, compania de apartament e muult mai friendly decat wanna-be-ii cool si juicy, si mai si plateste corect.
Acum problema se pune in felul urmator:
- n-am negociat salariu la interviu cu mega-compania, pentru ca nu stiam de pe ce termeni negociez si pentru ca oferta platita a venit dupa aceea.
- intre timp, munca voluntara incepe sa sune a exploatare.
DECI: in ce masura e "nesimtit" sa ceri un salariu simbolic ulterior interviului, pretextand o oferta mai buna + neramanere in companie dupa stagiu + competente competitiv mai bune decat ale altora + diploma in mana (spre deosebire de studenti necalificati inca) + munca efectiva, fara sa invocam experienta internationala (asta mi s-ar parea si mie nesimtit)?
Tanara expat' s-ar bucura de niste pareri obiective cu radacini in realitate. Realitatea autohtona, ca la capitolul asta sta prost. Daca stie cineva (fosti) stagiari in publicitate in romania, send'em to me!
Showing posts with label rulate. Show all posts
Showing posts with label rulate. Show all posts
Saturday, April 18, 2009
Thursday, June 5, 2008
Soc cultural
In satul Bogdana din comuna Stefan cel Mare nu se respecta libertatea presei.
Nu ca eu as fi fost presa, dar prin analogie inteleg ca daca ar fi fost intr-adevar cineva din presa la fata locului, i s-ar fi ingradit drepturile.
Lucrurile s-au desfasurat in felul urmator: mama a fost observator acolo pentru alegerile locale si eu am mers cu ea ca sa ma duc pe dealuri si prin padure, ceea ce am si facut dimineata de la 8 pana pe la vreo 11. Apoi m-am gandit ca iese lumea de la biserica si se duce la votare si ca ar fi interesant sa ma duc sa vad. Sa vad adica si prin lentila aparatului de pozat. Ceea ce am si facut. Recunosc, cu o oarecare jena ce nu-si are locul cand vrei sa faci fotojurnalism. Dar "wanna-be"ul din mine inca mai sufera de reminiscente provinciale, mai ales ca oamenii aia imi erau asa de dragi (cum se duceau ei frumos imbracati sa voteze la gradinita din deal) ca nu vroiam sa le stric bucuria prin evidenta aparatului meu.
La alegeri nu e voie sa faci poze in cabina de vot. Era afisat articolul pe usa; oricum nici n-am intrat in sala ca n-am vrut sa-i fac probleme mamei sau sa atrag atentia, asa ca m-am multumit sa stau in curtea gradinitei si sa observ traseul pompos al votantilor de la poarta pana la intrarea in sectia de votare. Au venit maicile de la manastire sa voteze si erau asa frumoase ca m-am emotionat si n-am indraznit sa le fac poza.
Dupa vreo 30 de minute de prezenta prin preajma vine un garcea si-mi spune cam timid ca "daca mai faceti poze o sa fiu obligat sa iau masuri impotriva dumneavoastra". Cu perplexitate am replicat ca interdictia se aplica doar in cabina de vot, nicidecum in imprejurimile sectiei de vot. Ca nu, ca asa a zis doamna presedinta de comisie, ca el trebuie sa execute si ca sa vorbesc cu ea. Daca nu era mama acolo sigur m-as fi dus sa vorbesc cu aceasta stimata doamna, dar stiu ca nu te poti intelege cu oameni din astia si nu vroiam sa fac probleme.
A venit tata sa ma ia si i-am povestit. Si mi-a zis ca cine-i femeia asta de-si da atata importanta. Si am fost de acord. Dupa care ca cine sint eu sa-mi dau atata importanta. Si aici am avut o recidiva de perplexitate. M-am jenat desigur; pe moment. La rece insa mi-a fost rusine ca m-am jenat; de ce sa-mi fie jena? Nu lucrez pentru nici un cotidian, dar aveam toata legitimitatea sa fac poze. Ce-i cu prejudecatile astea? Am ajuns eu sa-mi fie jena in fata unor asemenea judecati sarace? Adica mi-a fost jena pentru ca stiu ca asta se astepta de la mine mai mult decat ca asa am simtit.
Of! Ma cam doare inima cand zic ca imi iubesc tara.
Nu ca eu as fi fost presa, dar prin analogie inteleg ca daca ar fi fost intr-adevar cineva din presa la fata locului, i s-ar fi ingradit drepturile.
Lucrurile s-au desfasurat in felul urmator: mama a fost observator acolo pentru alegerile locale si eu am mers cu ea ca sa ma duc pe dealuri si prin padure, ceea ce am si facut dimineata de la 8 pana pe la vreo 11. Apoi m-am gandit ca iese lumea de la biserica si se duce la votare si ca ar fi interesant sa ma duc sa vad. Sa vad adica si prin lentila aparatului de pozat. Ceea ce am si facut. Recunosc, cu o oarecare jena ce nu-si are locul cand vrei sa faci fotojurnalism. Dar "wanna-be"ul din mine inca mai sufera de reminiscente provinciale, mai ales ca oamenii aia imi erau asa de dragi (cum se duceau ei frumos imbracati sa voteze la gradinita din deal) ca nu vroiam sa le stric bucuria prin evidenta aparatului meu.
La alegeri nu e voie sa faci poze in cabina de vot. Era afisat articolul pe usa; oricum nici n-am intrat in sala ca n-am vrut sa-i fac probleme mamei sau sa atrag atentia, asa ca m-am multumit sa stau in curtea gradinitei si sa observ traseul pompos al votantilor de la poarta pana la intrarea in sectia de votare. Au venit maicile de la manastire sa voteze si erau asa frumoase ca m-am emotionat si n-am indraznit sa le fac poza.
Dupa vreo 30 de minute de prezenta prin preajma vine un garcea si-mi spune cam timid ca "daca mai faceti poze o sa fiu obligat sa iau masuri impotriva dumneavoastra". Cu perplexitate am replicat ca interdictia se aplica doar in cabina de vot, nicidecum in imprejurimile sectiei de vot. Ca nu, ca asa a zis doamna presedinta de comisie, ca el trebuie sa execute si ca sa vorbesc cu ea. Daca nu era mama acolo sigur m-as fi dus sa vorbesc cu aceasta stimata doamna, dar stiu ca nu te poti intelege cu oameni din astia si nu vroiam sa fac probleme.
A venit tata sa ma ia si i-am povestit. Si mi-a zis ca cine-i femeia asta de-si da atata importanta. Si am fost de acord. Dupa care ca cine sint eu sa-mi dau atata importanta. Si aici am avut o recidiva de perplexitate. M-am jenat desigur; pe moment. La rece insa mi-a fost rusine ca m-am jenat; de ce sa-mi fie jena? Nu lucrez pentru nici un cotidian, dar aveam toata legitimitatea sa fac poze. Ce-i cu prejudecatile astea? Am ajuns eu sa-mi fie jena in fata unor asemenea judecati sarace? Adica mi-a fost jena pentru ca stiu ca asta se astepta de la mine mai mult decat ca asa am simtit.
Of! Ma cam doare inima cand zic ca imi iubesc tara.
Tuesday, December 11, 2007
Limba cetire
Ok, e a doua oara cand cineva ajunge aici pe blog in urma unui search pe google cu tag-ul "folbal" :)))
Cosmin, whose copyright it is, e cel mai tare socio-lingvist in viata!
Incearca "foTbal" data aviatoare!
Cosmin, whose copyright it is, e cel mai tare socio-lingvist in viata!
Incearca "foTbal" data aviatoare!
Tuesday, November 13, 2007
Plesu si cu fratii lui, spaima... (a se completa dupa plac)-ului
Acum vreo saptamana am primit mail de la Ioana cu titlu "Un texte d'Andrei Plesu". Mailul a stat necitit o vreme, iar azi cand stergeam mailuri era sa-l sterg si pe el... ceva m-a oprit, cred ca e din cauza ca azi nu m-am dus la curs, e prima data cand chiulesc aici - pur si simplu lipsa de chef si cred ca mai merit si eu o pauza subita din cand in cand. Deci timp suficient pentru orice n-as fi avut timp in general. Am citit si m-am "burzuluit"/"stropshit" - adica un fel de mi s-a cam ridicat parul pe spate - nu foarte tare dar destul cat sa incerc un reply. Textul lui Plesu mai intai:
Cum vedeti, sint pesimist. Ba pot pentru ca sa spun ca sint apocaliptic. Totul a inceput cind, intors la Bucuresti dupa o vacanta agitata pe alte meleaguri, am constatat doua lucruri: mai intii ca e mai cald decit in restul Europei, mai cald decit la Mediterana si apoi ca singura scara rulanta care urca de la autobuze la ghiseele de control-pasapoarte nu functioneaza. Am urcat gifiind, cu mireasma patriei in nari. Sint prea pesimist? Sa dea Dumnezeu. De-abia astept sa fiu contrazis.
Si iata ce-a iesit:
Bai, eu cred ca Plesu are dreptate. Are dreptatea lui de om trait si ajuns la o anumita varsta.
Oamenii in varsta se adapteaza mai greu; pe de alta parte oamenii in general au o anumita teama patologica de tot ce e nou. Asa ca il inteleg pe Plesu. Eu cred ca el e mai mult comod decat pesimist. E mai comod sa "anvizajezi" viitorul in termenii prezenti... mai ales de la o varsta incolo.
Iar mie mi-e teama ca texte din astea, pe care le-am sorbit cu sete cand eram in liceu pentru ca mi se pareau seva, adevar pur - ei bine, texte ca asta ajuta la impamantenirea si oficializarea unui cliseu transformandu-l intr-o realitate incontestabila. E vorba aici, din nou, de puterea creatoare a verbului - o data rostita, pusa in cuvinte, ideea prinde viata.
Eu zic sa lasam cliseele sa fie clisee si Miorita o balada. Atat. Cu atitudinea asta nu ajungem departe. Plus ca Plesu traieste in Bucuresti, printre oameni de seama lui. Ce stie el despre valorile noii generatii (vezi noi... adica eu, tu si altii ca noi). Eu chiar cred ca noi nu sintem exceptii ci incepem sa facem parte din regula. Si asta e rassurant. Si mai cred ca lucrurile se misca incredibil de repede in tara de-o buca' (scuze expresia :P ) de vreme incoace. De fiecare data cand merg acasa sint uimita la fiecare pas, nu e zi in care sa nu constat ca ceva (chiar si aspecte triviale) e mai bine decat ultima data cand am calcat pe plaiuri romanesti.
E greu, stiu ca e greu, orice schimbare poate fi extenuanta si inteleg accesele de exasperare ale vocilor poporului (Plesu e cu siguranta una dintre ele). Dar cred ca Plesu nu si-a ridicat nasul destul de sus din mediul lui ca sa vada situatia SI MAI in ansamblu.
Romania e la adolescenta... abia a renascut, acum 19 ani. Inca nu si-a format un sistem institutional si o infrastructura viabile. Nu-i nimic. E normal! Nimeni nu s-a nascut invatat! Ne ia timp sa concepem si sa punem in practica un sistem dupa chipul si asemanarea noastra, a romanilor - pentru ca eu cred ca asta ne trebuie - solutii "personalizate", customized. Nu cred ca are rost sa importam niste sisteme de-a gata din alte tari. Sa ne inspiram, da. Dar pana nu punem mana sa ne facem propria noastra infrastructura, conflictele identitare n-o sa inceteze.
Call me optimistic. I proudly am.
Cu dragoste (de patrie) :P,
Nico
PS uite ca am vrut sa scriu numa' doo vorbe, dar dicteul interior a fost mai presus. Anyway, you got the point, and I just got another fairly good post for my blog :)
Nici in strainatate nu e totul perfect. Nici vorba. In Franta disciplina rutiera e sleampata, infinit mai rea decit in Germania; portofelul iti poate fi furat oriunde pe glob; smecheri si obraznici se gasesc pretutindeni; surpriza restaurantului scump si prost e mereu posibila; unele locuri sint murdare; blocuri dizgratioase s-au construit, mai ales in anii '60, peste tot; companiile aeriene occidentale ofera servicii mediocre, provoaca intirzieri, nu te scutesc, la o adica, de pierderea bagajelor. Pe scurt, oriunde te-ai afla, poti intilni numeroase prilejuri de indispozitie.
La noi e altfel. Neregulile, inconfortul, arbitrarul, lipsa de educatie, nesimtirea, ilegalitatea, aproximatia, ma rog, toata ornamentica " milenara" a tarisoarei ilustreaza o traditie durabila. Nu e vorba de accidente, de "din cind in cind"-uri tolerabile, inerente, compensate de un fundal general agreabil. Fundalul a ocupat avanscena. Si e esentialmente dezagreabil. E muschiulos, vital, indestructibil. Turcii vin si pleaca, fanariotii vin si pleaca, rusii vin si pleaca, comunistii vin si pleaca. Noi rezistam falos, fudul, chefliu si dirz. Dam vina pe ei, pe toti, si ne vedem de treaba. NATO incearca sa ne organizeze, UE incearca sa ne domesticeasca. Degeaba. Apa trece, pietrele ramin, avem sapte vieti in pieptul de arama, romanul nu piere. Nu moare si nu se transforma. Se adapteaza. Se descurca. Tine cu dintii de specificul lui national. Si tocmai de aceea, sint pesimist. Cred ca nu ne vom schimba niciodata.
Vom continua sa stam in calea tuturor binefacerilor si noroacelor, fara sa luam decit caimacul de prima instanta. In rest, vom dospi, somnolenti, in dulcele bors autohton, cu mici accese de enervare tandra. Strazile vor ramine mereu betege, pline de gropi si asfaltate cu gumilastic, autostrazile, daca vor exista, vor fi niste santiere perpetue, soferii " profesionisti sau amatori " vor conduce bezmetic, isteric, mitocaneste. Isi vor parca masinile in poarta ta, in curtea ta, in sufletul tau si, daca protestezi, te vor injura exterminator sau vor zimbi suveran, de la inaltimea limuzinei proprii. Justitia va fi mereu o loterie, ziarele vor evita orice urma de decenta si de noblete. Limba se va strica zi de zi, televiziunile vor atinge culmi de manipulare si trivialitate. Laura Andresan e doar inceputul. Oricine va putea striga in piata publica orice despre oricine. "Relatiile", pilele, bacsisul vor fi la fel de greu de inlaturat ca si ciinii vagabonzi, politicienii vor perora obscen despre patrie si se vor gindi strict la gastile de partid si la conturile personale. Toate scursurile vor ajunge vedete, toti derbedeii vor deveni campioni ai dreptatii. Vom fi sufocati de proasta crestere, de incultura, de muzica proasta si de fast-food. Prostia va avea bani, iar nepriceperea va avea putere. Aerul se va umple de invidie, ura si bascalie. Comunismul va reinvia, roz si cochet, cu sprijinul unor baietei de bani (si idei) gata, semidocti si trendy, netraiti, iresponsabili, grabiti sa gaseasca inainte de a cauta. In schimb, icoanele vor fi evacuate din viata publica, in numele unei libertati de constiinta care nu stie inca nici ce e libertatea, nici ce e constiinta. Manelele se vor multiplica, urbanistica va intra in colaps, vom avansa trudnic printre ragete si scuipaturi. Si vom vota, o data la patru ani, in functie de clubul sportiv care ne place.
Si iata ce-a iesit:
Bai, eu cred ca Plesu are dreptate. Are dreptatea lui de om trait si ajuns la o anumita varsta.
Oamenii in varsta se adapteaza mai greu; pe de alta parte oamenii in general au o anumita teama patologica de tot ce e nou. Asa ca il inteleg pe Plesu. Eu cred ca el e mai mult comod decat pesimist. E mai comod sa "anvizajezi" viitorul in termenii prezenti... mai ales de la o varsta incolo.
Iar mie mi-e teama ca texte din astea, pe care le-am sorbit cu sete cand eram in liceu pentru ca mi se pareau seva, adevar pur - ei bine, texte ca asta ajuta la impamantenirea si oficializarea unui cliseu transformandu-l intr-o realitate incontestabila. E vorba aici, din nou, de puterea creatoare a verbului - o data rostita, pusa in cuvinte, ideea prinde viata.
Eu zic sa lasam cliseele sa fie clisee si Miorita o balada. Atat. Cu atitudinea asta nu ajungem departe. Plus ca Plesu traieste in Bucuresti, printre oameni de seama lui. Ce stie el despre valorile noii generatii (vezi noi... adica eu, tu si altii ca noi). Eu chiar cred ca noi nu sintem exceptii ci incepem sa facem parte din regula. Si asta e rassurant. Si mai cred ca lucrurile se misca incredibil de repede in tara de-o buca' (scuze expresia :P ) de vreme incoace. De fiecare data cand merg acasa sint uimita la fiecare pas, nu e zi in care sa nu constat ca ceva (chiar si aspecte triviale) e mai bine decat ultima data cand am calcat pe plaiuri romanesti.
E greu, stiu ca e greu, orice schimbare poate fi extenuanta si inteleg accesele de exasperare ale vocilor poporului (Plesu e cu siguranta una dintre ele). Dar cred ca Plesu nu si-a ridicat nasul destul de sus din mediul lui ca sa vada situatia SI MAI in ansamblu.
Romania e la adolescenta... abia a renascut, acum 19 ani. Inca nu si-a format un sistem institutional si o infrastructura viabile. Nu-i nimic. E normal! Nimeni nu s-a nascut invatat! Ne ia timp sa concepem si sa punem in practica un sistem dupa chipul si asemanarea noastra, a romanilor - pentru ca eu cred ca asta ne trebuie - solutii "personalizate", customized. Nu cred ca are rost sa importam niste sisteme de-a gata din alte tari. Sa ne inspiram, da. Dar pana nu punem mana sa ne facem propria noastra infrastructura, conflictele identitare n-o sa inceteze.
Call me optimistic. I proudly am.
Cu dragoste (de patrie) :P,
Nico
PS uite ca am vrut sa scriu numa' doo vorbe, dar dicteul interior a fost mai presus. Anyway, you got the point, and I just got another fairly good post for my blog :)
Wednesday, August 15, 2007
Cand vrei sa te cumintesti si nu stii cum
Am gasit tipul bucuresteanului absolut, el e, sint convinsa de asta. Esuat printre oameni de bine, el isi impune statura si originea nonsalant. "Sint prea frumos pentru tara asta". Vorbeste despre sine la plural, ranjind cuvintele - "Tu nu stii cine sintem noi in vama!" E poliglot, vai de cel care nu-i face fata; "si puo una sigareta per me?".
Are o situatie excelenta in capitala tarii; job de la tata, o iubita cu care urmeaza sa se insoare, o diploma decenta in mana si un tupeu de-ti e mai mare dragul. Pai asa mai zic si eu om!
Dar a riscat. A venit in vama si n-a mai putut pleca. In doua saptamani, a pierdut pe rand atributele statutului sau invincibil din bucuresti. In schimb, sper eu ca s-a regasit pe sine, sau poate doar incepe sa intrevada farama de sine la care nu se astepta, pe care le ingropase de mult in idealuri mondene. Mai periculos decat sa nu te cunosti pe tine insuti e sa ai impresia ca te cunosti si sa nu te cunosti.
Colac peste pupaza, s-a indragostit; cum n-a mai facut-o niciodata in viata lui de pana acum. Pentru ca el e capabil de asa ceva, sufletul lui e nemarginit si iertator. Indragosteala asta se suprapune peste haosul interior, peste dezordinea principiilor si rascoleste violent, ca o centrifuga, toate certitudinile omului. Omul sufera, fiinta lui intreaga e chinuita de mii de indoieli, e o tortura zilnica pe care aproape ca nu o mai poate indura. Curg lacrimi; se izbeste periodic dintr-o extrema in alta. E extenuat, ar vrea sa iubeasca pana la sfarsitul zilelor, o iubire salvatoare si transcendenta.
Ce i-o fi trebuit lui mare? Nu era bine cum era? Uite acuma ce s-a ales de el...
Totusi se va bucura cand se va trezi din betie. Sper din tot sufletul sa realizeze norocul care l-a adus in starea asta, mai aproape de el insusi. Putini oameni traiesc o astfelt de experienta catharctica. El nu stie inca ce se intampla cu el, nici nu i-am spus, am incredere ca va intelege tot si va pretui durerea asta ca pe o re-nastere. Si viata lui viitoare va fi pornit de la niste premise sanatoase. Il invidiez mai cu seama pentru inconstienta cu care trece prin asemenea vartej. Daca incerci sa directionezi miscarea haotica pierzi din intensitate. Caci toti sintem stapani pe vietile noastre, care mai de care, dar cine mai are curaj sa se arunce asa cu capul inainte? Ok, la omul nostru nu e vorba de curaj, pentru ca nu stia in ce se baga, dar contextul ii ofera experienta irepetabila a primei intalniri veritabile cu sinele.
Nu-mi inteleg nici eu interesul in toata povestea asta. Cert e ca sper cu toata fiinta mea ca el sa nu fi trecut degeaba prin chinurile astea. Nebunia lui m-a atins si m-a induiosat mai mult decat m-as fi asteptat de la mine.
Are o situatie excelenta in capitala tarii; job de la tata, o iubita cu care urmeaza sa se insoare, o diploma decenta in mana si un tupeu de-ti e mai mare dragul. Pai asa mai zic si eu om!
Dar a riscat. A venit in vama si n-a mai putut pleca. In doua saptamani, a pierdut pe rand atributele statutului sau invincibil din bucuresti. In schimb, sper eu ca s-a regasit pe sine, sau poate doar incepe sa intrevada farama de sine la care nu se astepta, pe care le ingropase de mult in idealuri mondene. Mai periculos decat sa nu te cunosti pe tine insuti e sa ai impresia ca te cunosti si sa nu te cunosti.
Colac peste pupaza, s-a indragostit; cum n-a mai facut-o niciodata in viata lui de pana acum. Pentru ca el e capabil de asa ceva, sufletul lui e nemarginit si iertator. Indragosteala asta se suprapune peste haosul interior, peste dezordinea principiilor si rascoleste violent, ca o centrifuga, toate certitudinile omului. Omul sufera, fiinta lui intreaga e chinuita de mii de indoieli, e o tortura zilnica pe care aproape ca nu o mai poate indura. Curg lacrimi; se izbeste periodic dintr-o extrema in alta. E extenuat, ar vrea sa iubeasca pana la sfarsitul zilelor, o iubire salvatoare si transcendenta.
Ce i-o fi trebuit lui mare? Nu era bine cum era? Uite acuma ce s-a ales de el...
Totusi se va bucura cand se va trezi din betie. Sper din tot sufletul sa realizeze norocul care l-a adus in starea asta, mai aproape de el insusi. Putini oameni traiesc o astfelt de experienta catharctica. El nu stie inca ce se intampla cu el, nici nu i-am spus, am incredere ca va intelege tot si va pretui durerea asta ca pe o re-nastere. Si viata lui viitoare va fi pornit de la niste premise sanatoase. Il invidiez mai cu seama pentru inconstienta cu care trece prin asemenea vartej. Daca incerci sa directionezi miscarea haotica pierzi din intensitate. Caci toti sintem stapani pe vietile noastre, care mai de care, dar cine mai are curaj sa se arunce asa cu capul inainte? Ok, la omul nostru nu e vorba de curaj, pentru ca nu stia in ce se baga, dar contextul ii ofera experienta irepetabila a primei intalniri veritabile cu sinele.
Nu-mi inteleg nici eu interesul in toata povestea asta. Cert e ca sper cu toata fiinta mea ca el sa nu fi trecut degeaba prin chinurile astea. Nebunia lui m-a atins si m-a induiosat mai mult decat m-as fi asteptat de la mine.
Tuesday, August 14, 2007
La sursa
Am fost la surse, m-am intors aseara.
Poate prea putin, prea scurt, dar cu siguranta intens. M-am cautat pe mine si nu m-am regasit asa cum ma stiam. Nu-i bai, ne descurcam cu ce avem. Peste an, munca asta e imposibila.
M-am inconjurat de frumuseti absolute, spre deosebire de cele contextuale. Astfel mi-am luat si eu pulsul in afara contextului. Cu certitudini nu prea m-am intors, doar cu ceva directii.
Mi-am infipt radacinile violent, dureros de adanc, astea or sa-mi fie ancora mult timp de-acum.
Pelerinajul asta a devenit indispensabil, nu neaparat pentru nisip, mare, stele, somn dulce, ci pentru linistea incredibila in care imi inec toata incordarea si incrancenarea de peste an. Apoi abia ma fac una cu vama; vama mea, asa cum o vreau eu, asa cum o gasesc si o recompun din franturi.
Monday, June 18, 2007
La noi in curte
Uite c-am facut-o si p'asta. Am ajuns aseara la Timisoara, dupa ce o saptamana intreaga asta ne-a fost motivatia. De la Lyon pan' la Timi e cale lunga si grea... Promit sa revin cu detalii de pe drum, ca-s muuuulte.
Acum mi-i bine, sint in tara mea, am mancat ciorba de vita cu smantana si nu stiam de ce nu curge apa dimineata la dus. Pai nu curge pentru ca am dat drumul la calda... apa, ea, curge doar in forma ei cea racoritoare.
Si Timi-i la 500km de casa, adica tot atata cat mergeam noi intr-o zi. Da' asa-i de bine, si ma simt acasa si totu-i familiar. Si nu, n-am mai venit la Timi pan'acum. E o stare generala de chill, de zapuseala si nevoie permanenta de "cocacolarececagheata". Si mi se uscase gatul aseara dupa o bericola, asa o fost de buna!
Deci sint bine, sintem bine amandua, Sinzi si cu mine. Dupa the roadtrip of our (so far) life time.
Acum mi-i bine, sint in tara mea, am mancat ciorba de vita cu smantana si nu stiam de ce nu curge apa dimineata la dus. Pai nu curge pentru ca am dat drumul la calda... apa, ea, curge doar in forma ei cea racoritoare.
Si Timi-i la 500km de casa, adica tot atata cat mergeam noi intr-o zi. Da' asa-i de bine, si ma simt acasa si totu-i familiar. Si nu, n-am mai venit la Timi pan'acum. E o stare generala de chill, de zapuseala si nevoie permanenta de "cocacolarececagheata". Si mi se uscase gatul aseara dupa o bericola, asa o fost de buna!
Deci sint bine, sintem bine amandua, Sinzi si cu mine. Dupa the roadtrip of our (so far) life time.
Monday, May 21, 2007
Mi-i lehamite
Am votat, la consulatul din Lyon. Pana la 12 venisera vreo 80 de alegatori. O tanti ca "mierea" (bleah), cu niste ochi "mieroshi" ne-a luat in primire dulcegaros. Consulatul se prezinta ca o usa metalica la un parter de bloc, unde suni la interfon si cineva iti deschide de la etaj.
N-am scris pana acum pentru ca am fost mâhnitã. 44% prezenta la vot spulbera cam orice speranta. A mea. Fata de o eventuala redresare a opiniei publice, a spiritului civic. Democratia nu se face de la sine. Nu pica din cer. Trebuie putina implicare.
Miorita? Popor de resemnati...
N-am scris pana acum pentru ca am fost mâhnitã. 44% prezenta la vot spulbera cam orice speranta. A mea. Fata de o eventuala redresare a opiniei publice, a spiritului civic. Democratia nu se face de la sine. Nu pica din cer. Trebuie putina implicare.
Miorita? Popor de resemnati...
Thursday, May 17, 2007
Ultima zi de campanie
DA! Bogdan Teodorescu a vorbit despre carisma in campania lui Basescu! Cam in al 12-lea ceas, dar tot se pune. Si Cristoiu a vorbit despre importanta prezentei la vot, la care capitol eu pariasem exact acum o luna pe 70%. Ok, nu vorbeam de referendum ci de anticipate. Miza e aceeasi: politizarea electoratului in situatie de criza. Faptul ca cetatenilor incepe sa le pese cand galagia din politica deja ii deranjeaza la ureche si a incetat sa fie zgomotul ala de fond pe care nimeni nu-l baga in seama. Asteptam rezultatele de simbata seara. Toate astea la Sinteza Zilei, pe Antena3, in seara asta.
Saptamana asta m-am uitat la televizor.. mmm, la calculator.. euh, la Antena3 pe internet, live. E cam singura televiziune romaneasca cu un broadcast online acceptabil.
Despre sondaj
Da, ala de nu se stie daca e 77% sau 55%. Tehnic vorbind, cand e vorba de sondaje, manipularea se poate face nu din condei ci din insasi conduita anchetei. Exista o serie de parametri care nu pot fi neutralizati in totalitate. Parametrii astia sint factor de eroare, oricat de "cantitativa" ar fi ancheta. Problema se pune in felul urmator: ori neutralizam cat de mult putem, ori tragem parametrii astia pe turta noastra si ne folosim de ei in asa fel incat rezultatul sa oscileze in directia dorita.
Caricaturizat, iata un exemplu:
Va plac mai mult piticii sau palmierii?
a) imi plac piticii foarte mult
b) nu imi plac palmierii
c) imi plac palmierii
Va dati seama ce rezultate ies, nu? Cand ai 66% din variantele de raspuns favorabile unui raspuns, in loc de 50%. Asta este un exemplu, o exagerare. Parametri ca astia sint cu sutele si sint cosmarul studentului la sociologie, pentru ca trebuie sa tii cont de toti. De exemplu: tonul vocii, indicatiile pe care le dai pentru raspunderea la chestionar, ordinea intrebarilor (exista asa-numitul "efect-halou" in care opinia la o intrebare "iradiaza" raspunsul la intrebarea urmatoare) etc.
Aa, si va asigur ca la sondajul asta nu a fost o singura intrebare, aia de la referendum. Oamenii anchetati au trebuit sa raspunda la o sumedenie de intrebari despre statutul lor (gen varsta, ocupatie, profesia parintilor, nivelul de studii etc) dar si despre atitudinea civica: daca s-au prezentat la vot la alegerile anterioare, daca sint la curent cu dezbaterile politice si inca multe altele.
Unde vreau sa ajung? Sondajul poate fi manipulat inca dinainte de aflarea rezultatului. Iar asta e foarte greu de dovedit. Cristoiu zice ca o istitutie publica de sondaj nu-si permite sa modifice cifrele livrate public. Nu! Dar isi permite sa le "confectioneze", dupa toate regulile artei, dupa chipul si asemanarea sa.
Si nu, tot nu m-am hotarat ce votez.
Saptamana asta m-am uitat la televizor.. mmm, la calculator.. euh, la Antena3 pe internet, live. E cam singura televiziune romaneasca cu un broadcast online acceptabil.
Despre sondaj
Da, ala de nu se stie daca e 77% sau 55%. Tehnic vorbind, cand e vorba de sondaje, manipularea se poate face nu din condei ci din insasi conduita anchetei. Exista o serie de parametri care nu pot fi neutralizati in totalitate. Parametrii astia sint factor de eroare, oricat de "cantitativa" ar fi ancheta. Problema se pune in felul urmator: ori neutralizam cat de mult putem, ori tragem parametrii astia pe turta noastra si ne folosim de ei in asa fel incat rezultatul sa oscileze in directia dorita.
Caricaturizat, iata un exemplu:
Va plac mai mult piticii sau palmierii?
a) imi plac piticii foarte mult
b) nu imi plac palmierii
c) imi plac palmierii
Va dati seama ce rezultate ies, nu? Cand ai 66% din variantele de raspuns favorabile unui raspuns, in loc de 50%. Asta este un exemplu, o exagerare. Parametri ca astia sint cu sutele si sint cosmarul studentului la sociologie, pentru ca trebuie sa tii cont de toti. De exemplu: tonul vocii, indicatiile pe care le dai pentru raspunderea la chestionar, ordinea intrebarilor (exista asa-numitul "efect-halou" in care opinia la o intrebare "iradiaza" raspunsul la intrebarea urmatoare) etc.
Aa, si va asigur ca la sondajul asta nu a fost o singura intrebare, aia de la referendum. Oamenii anchetati au trebuit sa raspunda la o sumedenie de intrebari despre statutul lor (gen varsta, ocupatie, profesia parintilor, nivelul de studii etc) dar si despre atitudinea civica: daca s-au prezentat la vot la alegerile anterioare, daca sint la curent cu dezbaterile politice si inca multe altele.
Unde vreau sa ajung? Sondajul poate fi manipulat inca dinainte de aflarea rezultatului. Iar asta e foarte greu de dovedit. Cristoiu zice ca o istitutie publica de sondaj nu-si permite sa modifice cifrele livrate public. Nu! Dar isi permite sa le "confectioneze", dupa toate regulile artei, dupa chipul si asemanarea sa.
Si nu, tot nu m-am hotarat ce votez.
Monday, May 14, 2007
Bãse?
Din Catavencu si total de acord:
In decurs de doua saptamani am oscilat de la un DA categoric, subiectiv pentru Basescu, la un NU chibzuit si obiectiv. Si uite ca vine Referendumul; eu nu m-am hotarat inca ce votez. Iata cateva din motivele MELE pentru unul sau altul din voturile posibile:
Basescu ramane presedinte pentru ca:
- In primul rand instabilitatea politica ma sperie; momentele de instabilitate sint intotdeauna periculoase si imprevizibile. Cursul normal al lucrurilor nu mai e valabil, valorile sint date peste cap si se ajunge la rezultate ne-gandite.
- Mi s-ar parea corect ca presedintele sa-si poata termina mandatul in liniste, sa aiba timp si atmosfera politica necesara pentru a face ce a promis in campanie. E drept ca lucrurile n-au mers prea departe de atunci, dar e vorba de o anumita echitate.
- Ma mai sperie si posibilitatea ca la alegeri anticipate opinia publica sa basculeze irational catre tabara diametral opusa - PSD (pentru ca, nu-i asa, romanii n-au nuante, e ori alba ori neagra).
- In primul rand am o speranta (ridicola poate), ca "din bube, mucegaiuri si noroi"-urile actuale s-ar putea ivi vreo figura politica proaspata, demna, credibila. (Deocamdata n-o vad, nici nu stiu din ce parte ar putea aparea).
- Nu-mi place ce se intampla de cand a venit Basescu la presedentie. Lucrurile treneaza, parca ne-am impotmolit. Nu e vina lui, dar nici nu cred ca e capabil sa ne scoata din inertia asta.
- Am senzatia ca votul asta se transforma intr-o campanie nationala de RAZBUNARE a lui Basescu. Nu ma simt deloc confortabil cu rolul asta al votului meu, ma revolta manipularea opiniei publice pe fata care se practica in perioada asta. Alegatorii ar trebui sa voteze din convingeri obiective, nu pentru carisma prezidentiala.
Azi am dat peste un articol al lui Traian Ungureanu, in asentimentul caruia ma pozitionez. O sa spicuiesc putin: "Fenomenul Basescu nu e nou. El repeta un ciclu cunoscut in istoria Romaniei: personalizarea unei aspiratii cu slaba sustinere in institutii".
"In momentul in care un personaj popular apare in centrul scenei, sistemul nu mai poate face nimic. Structurile politice sint surprinse si comit automat greseli care grabesc ascensiunea noului." Asta rezuma riscurile instabilitatii politice, conjugate cu riscurile carismei in politica. Reperele se uniformizeaza, facem tabula rasa.
Articolul e "sevã" in ansamblu, n-are rost sa privilegiez anumite consideratii in defavoarea altora. Dar tot nu ma ajuta in luarea deciziei. Dupa cum se poate observa, argumentele mele pentru un "nu Basescu" sint de ordin subiectiv, asta ar putea fi criteriul final. Si totusi... e vorba de "Ţãrişoara mea"; nu cred ca obiectivitatea pura e posibila.
Vad ca sondajul din stanga nu prea "misca" :) Cred sincer in metoda socratica - nasterea ideilor din dialog. Asa ca astept opinii. Cine, ce voteaza si de ce.
P.S. Categoria rulate se "opune" categoriei graseiate, a caror doua sinteza se gaseste la dublu.
Friday, April 20, 2007
Hop!
Vai, vai si iar vai.
Controversa legata de blogger-ul exmatriculat bantuie blogosfera romaneasca.
Sute de comment-uri asalteaza posturile inculpatului si dileme nationale se nasc acolo. Oamenii astia au o mare problema in a deosebi ce e MORAL de ce e LEGAL, ceea ce face ca toata discutia sa degenereze in kitsch. Aplauzele lacrimogene sint presarate cu presupuneri despre ce e legal si mai ales cu declaratii infipte despre ce e si ce nu e moral.
Problema e ca cele doua nu se suprapun neaparat!
In alta ordine de idei blogul devine noul spatiu pentru desfasurarea scandalurilor publice. Mai ales cu popularizarea blogului lui/pro Base. hihi
PS : iata si categoria mult asteptata, meta-blog. Filozofia blogului sau blogul blogului sau blogul la forma sa reflexiva. Ca orice entitate nou-nascuta in spatiul intelectual, blogul are si el nevoie sa se autodefineasca. De obicei asta naste discutii spumoase. Sanatate!
Controversa legata de blogger-ul exmatriculat bantuie blogosfera romaneasca.
Sute de comment-uri asalteaza posturile inculpatului si dileme nationale se nasc acolo. Oamenii astia au o mare problema in a deosebi ce e MORAL de ce e LEGAL, ceea ce face ca toata discutia sa degenereze in kitsch. Aplauzele lacrimogene sint presarate cu presupuneri despre ce e legal si mai ales cu declaratii infipte despre ce e si ce nu e moral.
Problema e ca cele doua nu se suprapun neaparat!
In alta ordine de idei blogul devine noul spatiu pentru desfasurarea scandalurilor publice. Mai ales cu popularizarea blogului lui/pro Base. hihi
PS : iata si categoria mult asteptata, meta-blog. Filozofia blogului sau blogul blogului sau blogul la forma sa reflexiva. Ca orice entitate nou-nascuta in spatiul intelectual, blogul are si el nevoie sa se autodefineasca. De obicei asta naste discutii spumoase. Sanatate!
Thursday, April 19, 2007
Macul si ba-ro-sESCul
Se duce omul la examen morcovit, cu scoartza vuindu-i de analize macro-sociale, cantitative, controverse epistemologice si polemici metodologice, ca*a tot pe hartie si se intoarce acasa zen, cu flori de mac si de liliac si o oareshce febra musculara la incheietura mainii drepte.
Dar nu, 'tu-i complotul m*sii. Realitatea crunta invadeaza ecranul si deci linistea omului prin varii cai: ferestre de YM si link-uri care mai de care - l-au suspendat pe Base! Cuuuuum?!?!? Stati putin, sa-mi revin. Dupa ceva rasfoit prin arhive, da, l-au suspendat pe Base. De ce si mai ales prin ce mijloace machiavelice? Comisie prezidata de Voiculescu care-l ancheteaza in baza unor acuzatii oficiale aduse de balaurul cu 7 zeci de mii de capete PSD-ist. (il decapitezi o data si te trezesti ca renaste intreit). Machiavelic zic: mie inca nu mi-e clar daca mijloacele acestei anchete sint constitutionale, dar scopul........ ha! aici ne-au luat; unde's multi puterea creste (si poate se si imparte echitabil dupa tot balamucul asta - una bucata minister tie, doua mie). Se pare ca toata floarea cea vestita a politicii romanesti a sarit gardul la opozitie si s-au pus sa mi-l doboare.
Cum? Pe Base? Pai voi nu vedeti ce salturi poznashe face economia noastra in ultima vreme? Fuga repede la Universitate! Si-am sa-mi fac o mana lunga pana'n Universitate sa ajunga.
Si-au sa fie anticipate peste 90 de zile. Eu pariez pe 70% prezentare la vot. Sa vedeti voi cum infloreste spiritul civic. Acu din punct de vedere sociologic (hehe) asta-i un foarte bun prilej de politizare (analog alfabetizare) a natiunii.
Dar nu, 'tu-i complotul m*sii. Realitatea crunta invadeaza ecranul si deci linistea omului prin varii cai: ferestre de YM si link-uri care mai de care - l-au suspendat pe Base! Cuuuuum?!?!? Stati putin, sa-mi revin. Dupa ceva rasfoit prin arhive, da, l-au suspendat pe Base. De ce si mai ales prin ce mijloace machiavelice? Comisie prezidata de Voiculescu care-l ancheteaza in baza unor acuzatii oficiale aduse de balaurul cu 7 zeci de mii de capete PSD-ist. (il decapitezi o data si te trezesti ca renaste intreit). Machiavelic zic: mie inca nu mi-e clar daca mijloacele acestei anchete sint constitutionale, dar scopul........ ha! aici ne-au luat; unde's multi puterea creste (si poate se si imparte echitabil dupa tot balamucul asta - una bucata minister tie, doua mie). Se pare ca toata floarea cea vestita a politicii romanesti a sarit gardul la opozitie si s-au pus sa mi-l doboare.
Cum? Pe Base? Pai voi nu vedeti ce salturi poznashe face economia noastra in ultima vreme? Fuga repede la Universitate! Si-am sa-mi fac o mana lunga pana'n Universitate sa ajunga.
Si-au sa fie anticipate peste 90 de zile. Eu pariez pe 70% prezentare la vot. Sa vedeti voi cum infloreste spiritul civic. Acu din punct de vedere sociologic (hehe) asta-i un foarte bun prilej de politizare (analog alfabetizare) a natiunii.
Subscribe to:
Posts (Atom)
