de circumstante

Nu mai pot. Iar m-apuca nervii capului. E vorba tot de sistemul francez. Asa... poate uitasem de ce am plecat anul trecut. Pai de ce sa uit? Nu-i frumos.

Nici nu stiu cu ce sa incep... pentru ca am refulat multe de la inceputul anului. Ma gandeam asa, ca in sfarsit am dat peste niste oameni mai buni, ca poate o sa fie bine. Buni nu neaparat fata de mine... asa in general. Si treceam cu vederea micile rautati pe care le vedeam in jurul meu, poate e doar o exceptie. Oamenii astia nu se iubesc. Nu iubesc. Nu cred ca au iubit ceva vreodata, nu cred ca stiu cum se face. Poate doar li s-a parut, cand de fapt era vorba de patima, dependenta, si-au confundat propriile dorinte cu niste idealuri cool sau mai stiu eu ce alt fel de falsa iubire. In sensul ca nu-si iubesc aproapele.

Am in clasa un grup care nu face decat sa critice si sa-si bata joc. Mai cu seama de un coleg de-al meu care nu corespunde trendului, dar care mi se pare omul cel mai lucid si coerent din clasa. Si omul asta pune intrebari la ore... foarte frumos. Nici eu nu le ascult tot timpul, si mie imi intrerup cursul, dar imi zic ca pana la urma omul asta face ceea ce ar trebui sa facem toti - incearca o intelegere a lumii un pic mai profunda decat ceilalti.
Ma rog. Politica gloatei e sa-i dai in cap aluia care incearca sa se ridice. Ca toti tre sa fim egali. Si daca nu sintem toti destepti, atunci sa fim toti prosti.
Si vin astia cu macul la scoala si se dau pe net in ore, asculta muzica si vorbesc tare. E naspa daca stau in spatele tau, ca nu mai intelegi nimic din curs. Dar lasa, ei sint cool. Si pana la urma nu asta e problema. Azi insa m-am minunat mai tare ca intotdeauna. Timp de 3 ore, la curs, astia n-au facut nimic. Dormeau, nu cu nerusinare, ci cu emfaza. Adica, vezi, eu sint obosit, n-am dormit prea mult, eventual sint mahmur. Pai de ce mai vin la curs? Pai ca sa ne arate cat de mahmuri si cooli sint ei. Hai maaa... Apoi se trezeste unu' ca n-are cursurile. Unu din astia care VINE la curs dar e prea ocupat sa se dea cool ca sa-si mai noteze ceva in mac-ul lui pe care-l cara constiincios zi de zi doar ca sa asculte muzica in ore.
Deci cata dragoste sa ai pentru astia? Adica chiar am ramas perplexa cand mi-a cerut unu' sa-i trimit cursul ala si ala si alalalt la adresa cutare. Fiind vorba de cursul pe tot semestul, nu de cursul de joia trecuta sau mai stiu eu ce. pur si simplu nu stiam cum sa-i zic ce aveam de zis asa ca nu i-am zis nimic. vreo saptamana.
Si faza e ca astia nici macar ei intre ei nu se iubesc. E doar o solidaritate de circumstante.
Si cand m-am mai uitat si in dreapta mea si am vazut-o pe colega ca-si deseneaza cursurile cu creioane colorate in anul 3 de facultate mi s-a facut asa rau dintr-o data.
Era un curs despre sociologie educationala. Si vorbeam despre metodele de invatare a scrierii si cititului limbii franceze pentru micii francezi. Ei au doua metode:
- una veche, "globala": invata cuvintele intregi pe de rost (sa le scrie si sa le citeasca)
- una noua, "silabica": invata sa scrie si sa citeasca silabe si apoi le combina in cuvinte.
problema cu asta silabica e ca in limba franceza exista o sumedenie de silabe care se pronunta la fel dar se scriu foaarte diferit in cuvinte. pai normal ca nu stiu sa scrie. Ca atata s-au mai scarpinat pedagogii cu mana dreapta pana la urechea stanga pana au scos un caca de metoda. De ce dracul nu invata intai literele, apoi sunetele. Cum invatam noi che chi ghe ghi. Fonetic. Ca si franceza am invatat-o la fel. fonetic. sunetul cutare se scrie in cutare fel. ou se citeste [u].
Iar ooof.

In fine. Oamenii astia nu se iubesc intre ei. Nici macar liberalii cu liberalii sau comunistii cu comunistii. De la unii la altii am inteles ca nu exista sanse. Cand mi-a zis Paul anul trecut ca lumea nu se indragosteste la Paris m-am minunat. Ca ma miram cum de e unul virgin. Ca na... e simpatic el asa, si nu e prost si nici urat. Cum de? Pai ca el nu vrea decat cu dragoste. Ok. Foarte frumos. Dar cum n-ai sanse sa te indragostesti la Paris, mai ales cand ai pretentii... Ca toata lumea are pretentii, si toata lumea se crede mai bun decat ceilalti. Cum, atunci, sa te indragostesti? Asa ca principiu.

Mare pacat. Pacat, ca la prima vedere n-ai zice. Oamenii astia pastreaza aparentele de-o viata. Viata aia a lor de 20 de ani. Si eu fac la fel de multe ori, ca am impresia ca oricum n-ar intelege daca le-as arata o apreciere sincera. Li s-ar parea ciudat. Si uite de asta nu mai pot. Si mi se face lehamite de pastrat aparente.