Friday, August 31, 2007

Diverse

Am fost la cumparaturi azi. De duminica pana acum n-am avut timp sa-mi iau de mancare, adica chiar N-AM AVUT TIMP. Se spune despre americani ca sint tot timpul pe fuga... de cand am venit am mancat numai mic-dejunuri in picioare sau in mers.
La grocery store au numai mancare americana, adica din aia cu multe grasimi si cu gust de plastic. Am gasit insa Kefir! Si asa ceva nu cred ca se gaseste in Franta. Dar chestia cea mai tare mi s-a parut aia cu paturile. Sa ma explic... La raionul de produse refrigerate era mai frig decat in orice alt raion de felul asta in care am mai fost eu vreodata. Pe de alta parte, la Philly vremea e innabusitoare in perioada asta, mai ales ca e umezeala. Ei, cand esti in fata frigiderelor uiti de caldura de afara si nu stii cum sa pleci mai repede de acolo, eventual alegi ceva la intamplare. Doar ca in fata frigiderelor erau puse strategic niste cosuri cu paturi la promotie. Frumusete de paturi, din lana, moi si catifelate, mai mai sa pun una in cos. And that's the trick! Nimeni n-are nevoie de paturi pe vremea asta, dar la zece grade ar putea parea o solutie de bun simt.
Pana acum am mancat pe la fast-food-uri. Toata mancarea are acelasi gust, anuma mult mai condimentata decat de obicei. Indiferent ca e un sandvis cu pui sau o supa de legume, toate au acelasi gust.
Dar am frigiderul meu, sint pionier. Un frigider de capatat, la care usa se deschide de tot, adica ramai cu ea in mana. Dar macar il am in camera, ceea ce e mare lucru. Si mai am si un cuptor cu microunde, tot de capatat. Pentru ca am venit printre primii in camin anul asta, tanti care se ocupa de curatienie mi le-a trantit in fata usii a doua zi dimineata. Dupa care mi-a mai bagat pe gat si un televizor Zenit, din ala cu antena, fara telecomanda, de cauti posturile manual, dupa frecventa. Are sarmul lui, ce sa zic, vintage! Ideea e ca studentii de anul trecut care au plecat si nu le-au putut lua cu ei sau nu le-au vandut pentru ca nimeni nu le cumpara, le-au lasat aici. Acu ma intreb ce s-o fi intamplat cu salteaua mea de la Lyon, pe care am lasat-o acolo din aceleasi motive :)
Oricum, nu mi-e dor de Lyon si nu-mi place cand sint cu francezii de la universitate si vorbesc franceza intre ei. In schim e un deliciu cand vorbesc engleza :)

1 comment:

idaho said...

Ei nu tzi'e dor. Itzi e, dar nu shtii tu.