Lovely quiet moments

Ma gasesc intr-o stare de nostalgie pufoasa (uuu, very poor translation!) de ceva vreme incoace. Principalul semn e ca totul se misca incet, si daca nu, le fac eu sa se miste incet. Asa-mi place mie acum. Si nu ma grabesc pentru nimic, pana si cele mai mici lucruri le fac pe indelete si sint constienta de fiecare detaliu, de fiecare gest si ma bucur asa tare.
Si mi-am dat seama de asta azi cand am primit feed back pentru photo assignment de saptamana trecuta... 3 poze. Asa-mi pare de rau ca nu pot sa le postez acum! Promit sa le scanez pana ajung acasa. Pentru pozele alea am lucrat foarte mult la contrast - eram frustrata, mi se parea ca pozele mele sint gri si plate, desi le iubesc asa cum sint. Cu tot contrastul si "arderea" aferente, commentul profei a fost "lovely quiet moments". So it's that obvious! E o stare de spirit, o asum.

Am fost in Connecticut de Thanksgivng. Desigur ca n-am vazut tot statul, am fost undeva la tara... de fapt in padure. Dar asa m-am referit la locul ala inainte sa-l vad si asa a ramas, Connecticut. Asta dupa ce-mi luasem bilet de Montreal inainte sa-mi dau seama ca-mi trebuie viza. Arthur mi-a zis sa merg cu el cand mi-am dat seama ca nu pot sa merg la Montreal. Pana la urma s-a razgandit si Lea si am mers toti acolo. In padure. La o casa de oameni. Barbati adica. Tanti era in spital dupa un accident de masina... acasa doar el si baietii, doi, si alti multi prieteni de-ai lor si de-ai casei. Nu mi-a placut de ei cine stie ce, prea mult testosteron pentru starea in care eram eu... si Lea, si Arthur. Implicit ne-am pus de acord sa ne odihnim la modul absolut, si exact asta am facut. Deci barbatii au fost surprinsi sa vada ca "Arthur's roommates" sint doo fete :)) Au doua pisici si un caine. M-am bucurat foarte mult de pisici, mi-era dor. Desigur ca in cele doua dimineti acolo m-am trezit cu 2 ore dupa Lea si Arthur :) da' asa mi-o fost de bine!
E frig tare acum in Connecticut, si intuneric.
Si iar am mers cu autobuzul de ne-o venit rau. Ieri cel putin am avut impresia ca asta am facut toata ziua... am dormitat cu gatul stramb, am mancat ciocolata, am visat, am uitat
Am vazut marea, era incredibil de frig, dar mi-a facut bine. Pana mea, poate de asta ma si simt asa, ca am vazut marea. Era multa multa liniste. Si am mancat peste la pranz.. foaarte bun. Si am gasit un dvd in bucatarie pe care ne-am hotarat sa-l vedem, un David Lynch. Filmul a avut exact 3 scene horror. Dar pentru ca una dintre ele a fost chiar la inceput, Arthur se crispa la fiecare 5 minute si Lea ma intreba mereu "pot sa ma uit acum"? :)) Aa, si am condus un pic, ca ne-au dat o mazda standard. Dar Arthur a condus si mai mult si eu am stat in fata si ne-am veselit a bunch. Si mi-am amintit de roadtrips.

Mda, si acum mai am 2 saptamani de scoala si apoi niste examene. Ceea ce NU e bine, pentru ca prea putin timp pentru prea multele lucruri de facut pana se termina cele doua saptamani. Deci ar trebui sa-mi cam revin din starea asta.