Nothingness

Nothingness.
Uite-asa mi-a zis mie cineva odata si mie mi s-a parut ca nu exista asa ceva.
Tot am impresia ca ma indrept spre prapastie si nu pot sa cotesc nici la stanga nici la dreapta. Nu stiu, zau daca stiu. Da' parca prea mult timp a trecut de data asta de cand tot ma screm sa stiu si eu ceva; fara rezultat.
Ce vreau sa zic este ca nu stiu ce voi face dupa 15 mai. Nu stiu unde voi fi, unde vreau sa fiu, ce vreau sa fac; nu stiu. Parca ar fi drobul de sare, chiar nu ma simt bine. Ma simt rau. Fizic asa, numai cand ma gandesc. Si ma imprastii intr-o mie de directii, doar doar capat vreo certitudine. Si nu e numai chestie de scoala. E de... de unde vin si unde ma duc.
Vreau sa STIU, sa am macar o certitudine, cat de mica.
Si ascult catece din FRTS. Sint foarte frumoase. Da' parca mai rau mi se face, mi se pune asa un gol in cosul pieptului si ma doare intr-un fel anume. Nu stiam ca frustrarea se poate manifesta fizic.
Si atunci asa as vrea sa am doo brate puternice in jurul meu, da' cateodata se plateste si eu nu vreau, nu mai vreau sa platesc prezentul cu viitorul, sa il dau pe unul la schim pentru celalalt.