To the states, of course... my horse

Ca vantul si cu gandul, deocamdata.

Gata, m-am hotarat. Ma duc. Au hotarat altii inaintea mea ce-i drept, dar cel mai important e ca m-am hotarat eu. Chiar si-asa, post factum. O sa ma duc si-o sa ma si intorc!
Poate e un efect de halou dupa ce i-am cunoscut pe ceilalti colegi de exchange. Toti radiau. Se vedea pe fetele lor de IEP-isti infumurati. Radiau cu fumuri. Altfel sint de treaba ei asa.
Nu stiu ce astept de la plecarea asta. E asa o ceata... e o ceata de Philadelphia.

Anul trecut pe vremea asta

a se actiona cu incredere butonul repeat

In alta ordine de idei... mi-e somn, va mai zic maine ce si cum despre zilele mele de azi.

suspended animation

Eram intr-un hol de hotel care urca si cobora cu totul; cu fotolii si canapele, receptia si cei vreo suta de oameni prezenti; urca si cobora la toate nivelurile imobilului. Totusi, cand am vrut sa ajung la primul nivel ca sa ies din liftul asta cat un etaj, am constatat ca jumatate din butoanele corespunzatoare etajelor erau deja apasate; deci trebuia sa astept ca etajul meu sa faca o scurta oprire pe la toate celelalte; am decis sa fac o rezervare la receptie pentru un drum la parter.

Dulidudidu

Iu iu iui... A venit si primavara. Uite-asa astept eu sa merg acasa, peste 2 saptamani. Iiiiiiiiiiiiiiiii

Lupu'si schimba ora dar naravul ba

Sambata spre duminica s-a schimbat ora. Vai, ingrozitor!

Timpul meu e cu totul si cu totul relativ, si intotdeauna de partea mea. Asa se face ca cele 5 minute alocate plecatului la scoala sau in alte parti de soare pline se transforma mereu in 15 si Nico intarzie in stilul ei caracteristic. Noroc ca TCL-ul (transporturile pe linie si roti in Lyon) mai face faze din cand in cand si poate constitui un alibi destul de plauzibil. Dar nu-i nimic, au fost luate masuri si ceasurile mobile (de mana si de telefon) au fost ajustate cu 5 minute inainte tocmai pentru a contracara aceasta relativitate mereu ascendenta. De cand am pierdut insa ceasul de mana nu prea mai stiu cat e ceasul. Cat despre cel de la telefon nu mai stiu exact cu cate minute e inainte. Sa mai spun ca la calculator am ora Romaniei...

Deci timpul meu e o medie subiectiva intre toate ceasurile astea care mai de care + chef sau ne-chef, pozitia luminii solare fata de obiectele din camera etc.

Anyway, we-ul trecut a fost unul complet atemporal (si profund bourdieusian); nicaieri de mers la o anumita ora, nimic de trimis pana la un anume termen, nici un ultim tramvai de noapte de prins. Deci schimbarea de ora nu m-a afectat.

Pana azi dimineata. Azi dimineata am facut niste salturi in timp succesive (can you imagine that???), insotite de emotiile de rigoare. Ceasul electronic arata 10 fara ceva. Primul salt: deci e 11. Bai ce mult am dormit, ce rusine mi-e de mine. Pusesem mobilul sa sune la 9 (dar se intampla din ce in ce mai frecvent sa nu-l aud). Ma uit la ceasul de pe mobil, 9 fara ceva. Saltul 2: aaaa deci e 9! de fapt ceasul nici n-a apucat sa sune! Hehe, for once ahead the time!!! Deschid calcul (ora se modifica automat), ora Romaniei, care e oricum cu o ora in plus fata de Fr (mereu uit). Imi amintesc ca e cu o ora in plus si ajung in sfarsit la timpul real si la concluzia ca primul ceas, cel electronic avea dreptate. Era tarziu.

Cumplit! Bine ca s-a terminat!

Statistici prietenoase

In mod obisnuit, statisticile incruciseaza doua variabile odata. Cu putia atentie distributiva si imaginatie se pot combina un pic mai multe. Dar ce te faci cand vrei sa ai o viziune statistica de ansamblu a intregii lumi pamantesti?
Iata cum se pot combina tari, populatii, nivel economic, speranta de viata, evolutie in timp in numai 2D si le mai si compari pe toate "din ochi". Hans Rosling (gapminder.org) a fost numai cu un pas inaintea profei mele de demografie si, incercand sa explice studentilor statistici mondiale, a creat programelul asta. E... wow!!! Nu-mi puteam lua ochii de la el, asa as fi vrut sa compar tarile alea una cate una.
Partea buna e ca Google a cumparat Trendalyser de la gapminder.org si il face accesibil publicului larg. Il puteti incerca aici. Focus pe Romania, Luxemburg, tarile din Africa, dinamica sperantei de viata in Rwanda si mai vedeti voi. Have fun playing with the world! (mwahahaha)

Dedic acest post TD-urilor de Demografie, trecute si viitoare (au mai ramas 4 si un examen). La Lyon inca se mai liniaza manual diagrame Lexis pe care sa reprezinti savant trei variabile. Nici alea clare.

hai sa haidem

In orasul mare iti vezi de treaba ta.

Asteptam metroul sa merg acasa, ploua sau ninge de vreo 4 zile si somnul a devenit un lux in ultima vreme. Un deget pe umar si un zambet narcotic de sub doua glugi suprapuse m-au facut sa n-am nici o reactie evidenta pe moment. Zambetul insista, de sub glugi dar fata familiara nu ma linisteste neaparat.
Era tipul cu care am vorbit poate de doua ori la seminarul de socio. Tipul ala foarte coerent (imi plac oamenii coerenti) care stie precis ca nu stie exact ce vrea sa faca. Tot e ceva. Vrea sa faca de toate; lucruri esentiale; sa construiasca o casa.
Probabil in Onesti m-as fi intors bucuros catre omul care ma bate cu degetul pe umar. Sint multe sanse sa fie cineva cunoscut. Aici, decontextualizat, am avut un fior rece. Nu vroiam sa se vada, dar tipul s-a scuzat ca m-a speriat. Nu cunosc multa lume in Lyon, cu atat mai putin lume care sa ma bata cu degetul pe umar. Si el nu e unul dintre ei.
Apoi m-am bucurat, zambetul narcotic e chiar empatic, lucru rar. In Ardeche, la tara (singurul departament francez continental fara autostrazi) cresc haiducii urbani. Ei o sa salveze lumea, adica Franta (doar tot francezi sint si ei).